Euro vs dolar

INTRODUCERE

Deşi istoria economică ne oferă multiple exemple de procese de unificare monetară ce au angajat mai multe ţări sau entităţi politice distincte sau de reforme monetare ce au impus înlocuirea unei monede prin alta, nici o experienţă trecută, cu toate informaţiile pe care ni le poate oferi, nu a avut amploarea şi ambiţiile Uniunii Economice şi Monetare.

Realizarea monedei unice europene este un proces original. În afară de faptul că nu are nici un veritabil precedent istoric, ea priveşte mai multe mii de bănci, milioane de firme şi de gospodării familiale, multe miliarde de bilete de bancă şi monede metalice.

Instituirea monedei unice – EURO - ca expresie sintetică a integrării monetare europene, este semnul cel mai vizibil al Uniunii Monetare Europene. Aşa cum apreciază profesorul Grigore Silaşi “ ea va impune formarea condiţiei apartenenţei tuturor membrilor acestei uniuni la un spaţiu monetary unic şi va oblige pe toţi cetăţenii să recunoască moneda unică europeană – euro – ca simbol al dreptului de a obţine în schimbul său o parte din bunurile şi serviciile oferite spre vânzare pe teritoriul uniunii. Această recunoaştere se va dubla cu încrederea colectivă că sistemul care o introduce are capacitatea de a o garanta şi a o individualiza în raport cu alte monede. Moneda unică va nominaliza spaţiul ei de funcţionare în concertul monedelor contemporane, ea va da nume comunităţii şi îi va purta în lume identitatea. ”

Cap .1. Evoluţia dolarului şi a euro

1.1 Evoluţia dolarului

Dolarul american este unitatea monetară a Statelor Unite. Este abreviat în mod normal folosind simbolul $ sau USD. Dolarul a fost adoptat de către Congresul Confederaţiilor Statelor Unite pe data de 6 iulie 1785.

Mecanismului rezultat în 1944 în urma acordurilor de la Bretton Woods, monedele celor mai multor ţări erau legate între ele prin intermediul parităţilor lor faţă de dolarul SUA. Cele 45 de naţiuni au căzut de acord asupra unui sistem monetar postbelic de monede convertibile, cu rate de schimb fixe, care puteau fi ajustate în comparaţie cu dolarul american.

În 1945, SUA era principalul producător global de produse, având o economie puţin afectată de distrugerile războiului. Deasemenea, deţinea 26 miliarde dolari-aur dintr-o rezervă totală mondială de 33 miliarde dolari-aur. De aceea, moneda SUA, dolarul, a fost desemnată ca moneda de referinţă a noului sistem monetar internaţional, convertibil în aur la o valoare de 35 $/uncie.

Fiecare monedă naţională avea o rată de schimb fixă, în dolari, ce putea fluctua într-o marjă de 1% faţă de rata iniţială. Pentru a menţine ratele de schimb stabile, statele puteau interveni pe piaţa monetară internaţională cumpărând sau vânzând monedă proprie după caz.

Dolarul a devenit moneda în care se păstrau rezervele internaţionale. Încrederea în dolar era maximă. Totuşi, odată cu refacerea de după război, sistemul de rate de schimb fixe a început să dea semne de oboseală. Eforturile de a menţine o paritate a monedei care să reflecte valoarea reală a rezervei de aur au fost în cele din urmă sortite eşecului deoarece valoarea tranzacţiilor financiare mondiale era mult mai mare decât rezerva de aur a Băncilor Centrale.

15 august 1971 este o zi istorică în acest sens, Richard Nixon, preşedintele SUA, a anunţat că sistemul monetar convenit la Bretton Woods nu mai este viabil, deci dolarul american nu va mai avea acoperire reală în aur. Această decizie este o decizie fundamentală pentru mediul economic mondial actual.

Începând de atunci, dolarul american, este o monedă bazată strict pe încredere, a cărei valoare este determinată de cerere şi ofertă provenită din fluxurile comerciale a statelor lumii cu SUA şi de investiţiile străine în economia americană. Practic, este un castel din cărţi de joc, care se poate dărâma în orice moment.

Principalul atu pe care l-au avut SUA după această decizie este faptul că puteau cumpăra orice bunuri sau servicii tranzacţionabile în dolari, doar prin simpla operaţiune de tipărit bani, cum se întâmplă de fapt chiar şi în prezent. Nu era neapărat nevoie ca acele sume să aibă acoperire reală sau nu, atâta timp cât lumea avea încredere în dolarul american.

Pericolul cel mare pentru viitorul monedei americane vine din partea valutei Uniunii Europene sau a unei potenţiale monede unice asiatice.