Globalizarea - realități și speranțe

Termenul de "globalizare" reflectă numai o parte din sensurile şi semnificaţiile procesului pe care îl exprimă. Global are înţelesul corect universal , traversând hotarele naţionale şi sugerând aura bunei înţelegeri , a cooperării şi unităţii. Abordând problema globalizării de pe scena cotidiană, este important de a spune că, globalizarea reprezintă un concept pentru multe dintre problemele noastre. "Globalizarea” vrea să devină ultimul cuvânt rostit, ce a fost folosit oriunde şi în orice context. în conferinţele internaţionale, atât în cele neoficiale, termenul este des utilizat sub formă de adjectiv - "acest fenomen de globalizare" - într-un context al interdependenţei economice a ţărilor. Cuvântul "fenomen" este în general folosit în relaţia cu întâmplarea, care poate fi supravegheat, dar mai uşor explicat. Folosit astfel, cuvântul "globalizare", capătă o conotaţie înrudită cu termeni cum ar fi karma sau kismet (destin, moarte) folosiţi de ţărani şi oameni superstiţioşi din toate părţile lumii, pentru a explica condiţia dificilă a vieţii sau lipsurile cu care se nasc şi pe care nu le pot schimba.

l. Globalizarea - un proces contradictoriu dar în ofensivă.

Chiar oameni raţionali care credeau că ştiinţa şi tehnologia pot salva şi vindeca orice (includem aici economiştii care insistă că disciplina lor este ştiinţifică şi logică), folosesc termenul de globalizare în drumul lor de a observa ce se petrece în marile sectoare sociale şi economice, privind acest fenomen. Guvernele şi instituţiile guvernamentale , folosesc termenul pentru a nu recunoaşte propriile lor responsabilităţi în vederea siguranţei şi dezvoltării viitoare. Deşi termenul este în continuă creştere, fiind folosit de către persoane diferite pentru descrierea cuprinzătoare şi de cele mai multe ori a schimburilor dramatice din lume, globalizarea este folosită pentru a descrie precis dezvoltarea economică.

În conformitate cu o publicaţie a Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (O.C.D.E.), termenul de "globalizare" a fost pentru prima dată folosit în 1985 de Theodor Levitt Levitt a folosit această expresie pentru a caracteriza vastele schimbări care au avut loc de-a lungul a două decenii în economia internaţională răspândită rapid în jurul lumii producţiei, consumului şi investiţiilor de bunuri, servicii, capital şi tehnologie.

În interiorul sferei dezvoltării economice a lumii, sau în economia ce urmează noua ordine economică, globalizarea a căpătat câteva utilizări variate: eventualitatea unei noi diviziuni internaţionale de sarcini, o mare dispersie a activităţii economice condusă strategic prin eforturile statelor de guvernământ din tari diferite.

În contextul colapsului economiei cu planificare centralizată şi al ofensivei sistemului capitalist (mai puţin în ţări cum este China, unde sistemul politic este neschimbat) , s-au manifestat mişcări masive de trecere de la economia de comandă către economia de piaţă,astfel că termenul de globalizare este folosit pentru a descrie răspândirea în întreaga lume a capitalismului.

Mai bine de un secol, un număr din ce în ce mai mare de probleme interne sau naţionale au devenit "internaţionalizate", adică au devenit centrul, obiectul de lucru al cooperării bilaterale sau multilaterale, în special în cadrul unor structuri "instituţionalizate”, proces care, într-un sens mai larg, poate fi numit internaţionalizare.În trecutul apropriat, termenul a pătruns în vocabularul savanţilor şi politicienilor.

Astfel, se pare că, globalizarea, luată separat de internaţionalizare, denotă un proces de denaţionalizare a mănunchiului de activităţi politice, economice şi sociale. Pe de altă parte, internaţionalizarea se referă la activităţile cooperative ale puterilor naţionale, de stat sau particulare, la un nivel situat dincolo de naţiunea - stat, dar, în ultimă instanţă, sub controlul ei.