Globalizarea Schimbă Rânduielile pe Piața Europeană a Muncii - Dinamici și Tendințe

Încrederea cetăţenilor în Uniunea Europeană este în creştere - strategia privind creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă se dovedeşte a fi utilă în faţa globalizării. Globalizarea, progresul tehnologic şi îmbătrânirea populaţiei transformă societăţile europene. Politicile UE trebuie să păstreze ritmul cu aceste tendinţe şi să sprijine cetăţenii să se adapteze circumstanţelor în schimbare. Agenda socială reînnoită îşi propune să creeze mai multe oportunităţi pentru cetăţenii UE, să îmbunătăţească accesul la servicii de calitate şi să manifeste solidaritate cu aceia care sunt afectaţi negativ de schimbări. Piaţa muncii, a forţei de muncă nu este nici pe departe o piaţă ideală, în care cererea şi oferta să fixeze singure preţurile, care să ducă la echilibru. Uniunea Europeană se bazează atât pe stimularea competiţiei, a concurenţei, cât şi pe principiul coeziunii ce presupune şi garantarea unor drepturi categoriilor dezavantajate. Uniunea de azi se dezvoltă într-o continuă confruntare între “Europa liberală” şi “Europa socială”. “Europa liberală” pune accent pe creşterea economică pentru a rezista în competiţia globalizării, în timp ce cea socială doreşte păstrarea standardului de viaţă cu greu câştigat. Noile membre ale Uniunii Europene sunt încântate de libera circulaţie şi de accesul la piaţa muncii. În acelaşi timp, se tem de exodul de „creiere” şi de plecarea specialiştilor. Pe de altă parte, vechea Europa a încercat să impună măsuri pentru a bloca imigraţia. În Europa Centrala şi de Est, autorităţile şi marile companii se plâng că în anumite domenii, precum medicina şi IT, a apărut deja un deficit de specialişti. În schimb, vestul Europei se confruntă cu un val de imigranţi la care nu s-a aşteptat. Dupa extinderea din 2004, cele mai multe ţări au impus o serie de restricţii pe piaţa muncii pentru nou-veniţi, cu excepţia Maltei şi a Ciprului. Pentru piaţa muncii s-a preferat modelul 2+3+2, implementat de cele mai multe ţări. Astfel, timp de doi ani, guvernele impun o serie de restricţii, după care trebuie să prezinte un raport Comisiei Europene în care să justifice aplicarea acestei decizii pentru încă trei ani sau ridicarea ei. După această perioadă, se mai pot aplica restricţii pentru încă doi ani.

Pe scurt, aceste reglementări se traduc prin necesitatea obţinerii unui permis de muncă pentru a putea lucra. Criteriile pentru obţinerea lui variază de la ţară la ţară. Doar Irlanda, Suedia şi Marea Britanie (cu unele excepţii) permit accesul pe piaţa muncii fără o autorizaţie specială.

Ca linie generală, vechea Europă nu a ezitat să acorde acces liber în sectoarele economice în care înregistrează un deficit de forţă de muncă. Globalizarea a introdus schim¬bări majore în raporturile de muncă. Globalizarea afacerilor oferă acum alte oportunităţi pentru dezvoltarea carierei. Pieţele muncii din Asia Pacific devin tot mai active. Angajatorii din Singapore, India, Hong Kong raportează cele mai optimiste previziuni în studiul Manpower. Până şi în Uniunea Europeană, zonă conservatoare în ceea ce priveşte protecţia socială şi condiţiile de muncă, s-a ajuns ca aproape 40% din totalul celor care muncesc să accepte contracte de muncă diferite de cele standard (pe perioadă nedeterminată). Pe lângă contractele part-time (o durată a timpului de lucru mai mică de 40 de ore pe săptămână) şi cele pe perioadă determinată, au apărut forme noi: „contractele zero – ore” (de pildă munca la diferite proiecte, remuneraţia fiind făcută când a fost realizat proiectul, indiferent de timp), angajaţii pe cont propriu (self-employment), muncitorii puşi la dispoziţie de agenţii de muncă temporară etc. Creşterea numărului de înţelegeri care ocolesc contractele standard a făcut ca la nivelul UE să se caute modalităţi de a legifera şi a stabili norme clare şi pentru acestea, scoţându-le din zona gri a pieţei forţei de muncă. Globalizarea rămane însă greu de acceptat, mai ales pentru muncitorii din Europa, continentul care are în spate o întreagă istorie sub dominaţia statului, cu locuri de muncă asigurate pe viaţă şi sindicate puternice ale muncitorilor. În timp ce Europa profită de pe urma globalizării, muncitorii europeni percep acest fenomen "ca pe o ameninţare la adresa siguranţei locurilor de muncă şi a timpului liber de care se bucură de secole", spune Martin Baily, senior adviser la McKinsey, o companie de consultanţă în management din Washington. Un studiu al Comisiei Europene efectuat anul acesta arată că 47% dintre rezidenţii continentului percep globalizarea ca pe o ameninţare, în timp ce doar 37% spun că aceasta reprezintă o "bună oportunitate". În urmă cu trei ani însă, 57% dintre europeni considerau că globalizarea este un lucru bun. Procentul celor care se opun globalizării este de 72% în Franţa, unde nemulţumirile locuitorilor au jucat un rol important în anularea unor legi care priveau piaţa muncii.

- Europa pregătită în faţa globalizării?

„Da”, spune ultimul raport privind impactul social al interacţiunilor economice din ce în ce mai puternice dintre Europa şi restul lumii. Deşi globalizarea a generat noi posibilităţi de creştere şi dezvoltare, numeroşi europeni se tem de impactul său social negativ. Temerile potrivit cărora „modelul social european”, cu standardele sale ridicate de protecţie socială, nu mai poate fi susţinut, par să fie de fapt nefondate, arată un raport privind globalizarea, întocmit de Centrul de Studii Politice Europene. Însă studiul efectuat nu a găsit vreo dovadă convingătoare că globalizarea ar determina inevitabil uniformizarea la nivel inferior a politicilor sociale sau că ar diminua capacitatea societăţii europene de a-şi îndeplini angajamentele privind justiţia şi egalitatea socială. Studiul arată totuşi că este nevoie de o adaptare mai rapidă la evoluţiile economice în continuă schimbare

- Perspective optimiste pentru piaţa europeană a muncii

„Reformele recente de pe piaţa forţei de muncă au început să dea rezultate”, a declarat Vladimír Špidla, comisarul european pentru ocuparea forţei de muncă. Milioane de noi locuri de muncă şi o rată a şomajului mai scăzută – acestea sunt efectele aşteptate în urma punerii în aplicare a reformelor naţionale. Totuşi, şomajul în rândul tinerilor se menţine la un nivel îngrijorător. Ultimul raport privind ocuparea forţei de muncă întocmit de Comisia Europeană prezintă o imagine încurajatoare: în ultimii doi ani, au fost create aproximativ 6,5 milioane de locuri de muncă şi se prevede crearea altor 5 milioane până în anul 2009. De asemenea, anul acesta se aşteaptă o diminuare sub 7% a ratei şomajului, cel mai scăzut nivel atins de la mijlocul anilor '80.

- Mai puţine obstacole pentru cei care caută de lucru în străinătate

„Mobilitatea forţei de muncă este un drept fundamental al cetăţenilor Uniunii Europene” subliniază comisarul Vladimir Špidla. Cu toate acestea, deşi unul din doi europeni se declară încântaţi de perspectiva de a lucra în străinătate (potrivit unui sondaj Eurobarometru), prea puţini sunt cei care fac acest pas. În prezent, doar 2% dintre europeni lucrează în altă ţară a Uniunii. Simplificarea modalităţilor prin care europenii să poată căuta locuri de muncă în străinătate reprezintă prioritatea de vârf a noului plan de acţiune al UE. Îmbunătăţirea reglementărilor actuale din domeniul securităţii sociale, eliminarea obstacolelor administrative, consolidarea Eures (portalul mobilităţii europene pentru ocuparea forţei de muncă) şi sensibilizarea europenilor cu privire la posibilitatea de a lucra în străinătate sunt principalele obiective ale noului plan european de acţiune privind mobilitatea forţei de muncă (2007-2010)