Implicațiile economice ale războiului rece

Războiul Rece în care s-au angajat cele două superputeri postbelice nu a fost un război tipic cu un început și un sfârșit, cu învingători și învinși. Sintagma "război rece" a fost inventată pentru a defini o stare de fapt. Un sentiment reciproc de ostilitate și temerile celor doi protagoniști constituiau trăsătura definitorie a acestei stări de lucruri. Aceste sentimente își aveau originea în numeroasele lor diferende istorice și politice, fiind puternic stimulate de mituri care transformau uneori ostilitatea in ură. Războiul Rece a dominat situația internațională timp de mai bine de o generație.

Punctul de interes al Războiului Rece a fost Germania, confruntarea în privinta Berlinului din anii 1948-1949 fiind foarte aproape de un conflict armat, dar sfârșitul acestei confruntări a însemnat o victorie pentru tabăra occidentală, fără a se ajunge la o angajare militară. Această demonstrație controlată de forță a stabilizat Europa care, timp de câteva decenii, a fost cea mai stabilă zonă din lume, dar aproape simultan s-au declanșat ostilitățile in Asia, începând cu triumful comunismului în China și războiul din Coreea. Aceste evenimente au condus în schimb la o accelerare a independenței și reînarmării Germaniei de Vest în cadrul unei noi alianțe euro-americane și la o succesiune de conflicte în Asia, dintre care cel mai devastator a fost războiul din Vietnam. Cele două protagoniste ale Războiului Rece nu au ajuns niciodată la o confruntare directă, dar fiecare s-a angajat in acțiunea de extindere a propriei influențe și dobândirea unor avantaje teritoriale în diferite zone ale lumii, în special în Orientul Mijlociu și, după colonizare, în Africa. Nici una dintre aceste tentative nu a avut un caracter decisiv și, timp de aproape jumătate de secol, principalul aspect exterior al Războiului Rece nu au fost înaintările sau retragerile, ci acumularea si perfecționarea mijloacelor cu care fiecare dintre cele două tabere încerca să o intimideze pe cealaltă: adică, propria cursă a înarmării. Destinderea Războiului Rece a avut rezultatul combinat al imensului cost al acestor inarmări și al deteriorării principiilor care stăteau la baza acestuia.

În vara anului 1945, atât Washingtonul cât și Moscova știau că Japonia era gata să se declare învinsă și să iasă din razboiul care începuse cu atacul de la Pearl Harbour din 1941. În iulie, americanii au detonat experimental prima armă nucleară din istoria omenirii, iar în august au lansat două bombe asupra oraselor Hiroshima si Nagasaki. Japonia a capitulat imediat, iar iminenta victorie a americanilor i-a pus pe ruși în situația de a se mulțumi cu o pradă modestă din impărțirea de dupa război a Orientului Îndepărtat. Cel de-al doilea război mondial s-a incheiat printr-o acțiune care includea două dintre principalele elemente ale Războiului Rece: apariția armelor nucleare și rivalitatea ruso-americană.