Importanța sectorului public

Activitatea economica se desfasoara prin actiunile agentilor economici pe diferite piete. Permanent, ei se regasesc în ipostaze diferite, de vânzatori sau cumparatori, furnizori sau beneficiari, intermediari etc. Daca se încearca o simplificare a reprezentarii activitatii economice, se regasesc doua categorii esentiale de agenti: producatori si consumatori, între care fluxurile materiale (fizice) si cele monetare (banesti) exprima legaturile dintre acestia si piata factorilor de productie si piata marfurilor si serviciilor. Figura nr. 1 pune în evidenta fluxul resurselor si al bunurilor economice pe de o parte si cel al veniturilor si cheltuielilor, pe de alta parte.

Fig. nr. 1: Circuitele economice: materiale si monetare

Desigur, orice producator este atât ofertant cât si solicitant; el cere materii prime, materiale, munca, elemente de capital si ofera marfuri sau servicii. La fel, orice consumator îmbraca ipostaza atât de ofertant de diverse resurse, cât si de primitor de bunuri economice. Producatorul urmareste maximizarea profitului, iar consumatorul maximizarea satisfactiei.

Recunoasterea sectorului public în viata economica complica si simplifica totodata functionarea activitatii economice.

Implicarea sectorului public în activitatea economica ajuta la derularea eficienta si echitabila a fluxurilor economice si se reflecta schematic prin aparitia altor circuite economice. În figura nr. 2 acestea reflecta corelatiile dintre producatori-sector public, consumatori-sector public.

Fig. nr. 2: Relatiile dintre sectorul public si agentii economici

În primul rând, (fluxul 1) guvernul obtine venituri din activitatea agentilor economici producatori. Este vorba despre impozitele pe profit si alte taxe percepute sub forma unor plati publice de genul taxelor de parcare sau platilor pentru utilitati.

În al doilea rând, (fluxul 2) sectorul public mai obtine venituri si din activitatea agentilor economici consumatori. În acest caz, se includ impozitele pe venituri ale menajelor. De asemenea, statul asigura unele bunuri si servicii ca orice ofertant pe piata privata si obtine venituri pentru aceasta activitate.

În al treilea rând, (fluxul 3) exista o legatura între stat si agentii economici, prin intermediul sectorului financiar sau pietei de capital. Desigur, statul obtine venituri în urma tranzactiilor pe piata capitalurilor, adica se împrumuta si intra în relatii de concurenta cu ceilalti participanti la schimburi. Pentru aceste fonduri, statul plateste dobânda ca orice debitor.

În al patrulea rând, (fluxul 4) sectorul public participa direct la schimburile de pe piata factorilor de productie, la fel ca un agent privat, atragând si cumparând resursele necesare, atunci când este producator.

În al cincilea rând, (fluxul 5) statul se afla si în ipostaza de cumparator de bunuri, participând astfel la schimburile de pe piata marfurilor si serviciilor. Pentru plata acestor bunuri, statul foloseste fonduri acumulate prin taxe si impozite sau împrumuturi. Aceste bunuri cumparate de stat sunt destinate fie direct unor consumatori menaje sau firme fie indirect, activitatii de productie publica.

În al saselea rând, (fluxul 6) guvernul se implica în economie si prin transferul platilor, de exemplu, prin sistemul asigurarilor sociale.

Toate aceste fluxuri economice creeaza o conexiune evidenta între sectorul public si cel privat. Atunci când statul intervine pe piata factorilor de produc&t0 de cumparator, actiunea sa influenteaza, prin deciziile de pret si productie, atât activitatea de productie a agentilor privati, cât si sistemul de preturi pe piata. Atunci când politica fiscala se manifesta prin practicarea unor impozite mici, activitatea investitionala privata este încurajata si creste incitatia la munca. Impozitele mari descurajeaza activitatea privata.

În consecinta:

a) statul intervine în viata economica fie printr-un comportament obisnuit unui agent economic, fie prin exercitarea atributelor sale de reglator al pietei. În prima situatie, statul poate fi producator, consumator, partener în operatii de schimb. În cea de-a doua situatie, statul este titular unic de emisiune monetara, este principalul realizator al protectiei sociale, este responsabil al executarii bugetului.

b) statul se implica în economie atât la nivelul microeconomic, cât si macroeconomic. Masurile adoptate în vederea reglementarii activitatii unor agenti economici vizeaza domeniul microeconomiei si include: stabilirea unor preturi, fixarea unor limite minime sau maxime de pret, determinarea salariului minim si mediu, gestionarea si administrarea proprietatii publice, acordarea unor subventii, medierea unor conflicte de munca, acordarea de ajutoare etc.