Indicatori de exprimare a performanței financiare a corporațiilor multinaționale

CAP.I Ratele de lichiditate şi solvabilitate-notiuni teoretice

O restricţie importantă ce condiţionează buna desfăşurare a activităţii întreprinderii o reprezintă asigurarea lichidităţii şi solvabilităţii acesteia.

1.1 Lichiditatea patrimonială

Caracterizează capacitatea unei firme de a-şi onora la termen, cu mijloacele băneşti de care dispune, obligaţiile scadente pe termen scurt. Aceasta se obţine prin compararea activelor circulante (mai mici de un an) cu datoriile pe termen scurt (mai mici de un an). Lichiditatea patrimonială a unei întreprinderi nu trebuie confundată cu lichiditatea activelor, aceasta din urmă desemnând proprietatea activelor disponibile de a se transforma rapid în bani.

Pentru caracterizarea lichidităţii patrimoniale se utilizează mai multe rate:

a) Lichiditatea generală (Lg): se calculează ca raport între activele curente şi datoriile curente.

Lichiditatea generală este cel mai utilizat mod de apreciere a lichidităţii, pentru că indică măsura în care drepturile creditorilor pe termen scurt sunt acoperite de valoarea activelor care pot fi transformate în lichidităţi până la scadenţa datoriilor. Nivelul acestei rate trebuie să fie mai mare de 100%, însă el trebuie comparat şi cu nivelul mediu înregistrat în ramura în care îşi desfăşoară activitatea firma.

Valoarea supraunitară a acestei rate reprezintă expresia existenţei unui fond de rulment pozitiv, care îi permite firmei să facă faţă obligaţiilor curente de plată, în timp ce o valoare redusă a lichidităţii generale poate reflecta apariţia unor dificultăţi în achitarea datoriilor firmei.

Totuşi, valoarea subunitară a acestei rate nu constituie un pericol pentru solvabilitatea firmei, atunci când stocurile se reduc treptat, în scopul achitării datoriilor exigibile pe termen scurt, fără a afecta însă continuitatea ciclului de exploatare.

Nivelul normal al acestei rate se situează între 1,8 şi 2. În activitatea practică trebuie evitată, însă, o evoluţie descendentă a acestei rate, deoarece reflectă o activitate în declin, determinând creditorii şi furnizorii să devină circumspecţi în acordarea de noi credite comerciale şi bancare.

b) Lichiditatea curentă (Lc) se calculează prin scăderea valorii stocurilor din valoarea activelor curente şi împărţirea diferenţei astfel obţinute la datoriile curente.

Acest raport se consideră un test acid pentru măsurarea capacităţii firmei de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt, a cărui valoare trebuie să fie cuprinsă între 80% şi 100%.

c) Lichiditatea imediată (Li) reflectă capacitatea întreprinderii de rambursare rapidă a datoriilor exigibile imediat, pe baza disponibilităţilor existente. Se calculează astfel:

Li =

O valoare ridicată a acestei rate reflectă o lichiditate ridicată, dar care poate fi consecinţa unei utilizări mai puţin eficiente a resurselor disponibile. De asemenea, un nivel ridicat al acestei rate nu reprezintă o garanţie a solvabilităţii, dacă celelalte elemente ale activelor circulante au un grad scăzut de lichiditate.

În teoria economică, se apreciază că un nivel al acestei rate cuprins între 0,2 şi 0,3 reflectă o bună administrare a firmei din punct de vedere financiar.

1.2 Solvabilitatea

Solvabilitatea reflecta capacitatea întreprinderii de a face faţă tuturor obligatiilor asumate prin contracte sau care i s-au impus prin virtutea legii, pe seama fondurilor existente in circuitul sau erconomic. Deci, solvabilitatea reprezinta expresia „calitatii” activitatii financiare desfasurata intr-o perioada de gestiune in legatura cu asigurarea si utilizarea fondurilor banesti ale firmei Pentru caracterizarea acesteia, se folosesc următoarele rate:

a) Solvabilitatea generală (Sg) se calculează ca raport între activele totale şi datoriile totale:

Acest indicator măsoară securitatea de care se bucură creditorii întreprinderii. Pentru a avea o situaţie normală, este necesar ca activele totale să reprezinte dublul datoriilor totale.

b) Solvabilitatea patrimonială (Sp), numită şi rata autonomiei financiare, se calculează ca raport între capitalul propriu şi capitalul total