Investițiile Brute în Active Reale ale Întreprinderilor Românești

Importanţa investiţiilor pentru procesul creşterii economice este o un fenomen care se înscrie deja în cadrul evidenţelor ştiinţifice. Ca suport material al dezvoltării economice şi sociale a oricărei economii naţionale, investiţiile sunt izvorul suplinirii, diversificării şi creşterii calitative a tuturor factorilor de producţie. Sporirea capitalului fix sau circulant, diversificarea producţiei, creşterea productivităţii muncii, crearea de noi locuri de muncă, descoperirea şi aplicarea inovaţiilor, nu pot fi realizate fără un consum de resurse financiare respectiv, fără investiţii. În acest context, investiţiile sunt un element decisiv al dezvoltării economice, al promovării factorilor intensivi, calitativi şi de eficienţă. Pornind de la acest fapt, avem convingerea că investiţiile sunt esenţiale pentru reducerea cât mai rapidă a disparităţilor de dezvoltare socio-economică dintre România şi celelalte state membre ale Uniunii Europene.

Investiţiile în fabrici şi echipamente prezintă o importanţă deosebită pentru dezvoltarea sustenabilă a oricărei economii naţionale. Dinamica acestei categori de investiţii îşi pune amprenta asupra creşterii unei economii şi, în principal, asupra productivităţii muncii. Din acest motiv, am considerat necesar să analizez evoluţia investiţiilor brute în active corporale ale întreprinderilor din economia românească, atât din punct de vedere al formei de proprietate, cât şi al mărimii acestora.

1. Introducere în contextul macroeconomic românesc al investiţiilor din anii 1990-2006. O analiză utilă pentru a descrie evoluţia investiţiilor în active reale, în perioada 1990-2006 şi contribuţia acestora la modernizarea şi redresarea economiei româneşti poate fi realizată comparând indicii cu bază fixă ai produsului intern brut şi ai investiţiilor brute. Se observă în graficul nr.1 o scădere continuă până în anul 1993 a produsului intern brut, urmare firească a reducerii drastice a investiţiilor în aceea perioadă. După anul 1992, se manifestă la aceşti indicatori o uşoară redresare cu tendinţă de creştere până în anul 1996. Totuşi, investiţiile din această perioadă au fost insuficiente şi corelate cu intensificarea blocajelor financiare din economia românească şi inflaţia puternică, nu au condus la relansarea economiei româneşti. În perioada anilor 1997-1999, produsul intern brut a scăzut, pe fondul unor investiţii relativ constante cu tendinţă de scădere.

Anul 2000 a însemnat începutul unei redresări, investiţiile crescând an de an cu aproximativ 10 procente comparativ cu nivelul anului 1990. Acest trend crescător al investiţiilor a avut ca efect creşterea produsului intern brut, care în 2004 a atins pentru prima dată nivelul anului 1990. În 2006, investiţile aproape s-au dublat comparativ cu anul 1990, în timp ce PIB a crescut cu aproximativ 17% faţă de aceeaşi perioadă. Evoluţia pozitivă a celor doi indicatori relevă existenţa unui decalaj între dinamicile de creştere ale PIB şi cele ale investiţiilor, ceea ce sugerează o stare de subperformanţă a economiei naţionale. În acelaşi timp, este evidentă existenţa unui decalaj între momentul efectuării unor investiţii şi cel al începerii manifestării efectelor acestora asupra nivelului ofertei agregate şi al productivităţii.

Investiţiile reprezintă o sursă importantă şi a deplasării funcţiei cheltuielilor agregate În ultimii ani, ponderea invetiţiilor în PIB a variat între un minim de 14,08% în anul 1993 şi un maxim de 23,84% în anul 2007 (Graficul nr.2). Puntem vorbi de o volatilitate a investiţiilor, determinată, în principal, de riscurile asociate acestora într-o economie de piaţă în formare. Apreciem că în perioada anilor 1990-2000, pe fondul scăderii PIB, aceste ponderi au fost foarte mici comparativ cu nevoile economiei româneşti de relansare a creşterii economice.