Istoria Banilor

Istoria banilor

Pentru noi, banii sunt un mijloc de a ne satisface nevoile si poftele, de a ne cumpara cele de trebuinta. Prin ei putem obtine accesoriile si hainele care le dorim, si ne satisfacem capriciile, iar viata noastra, fie ca ne place sau nu, se intersecteaza mereu cu notiunea de bani.

Asa ca am considerat utila realizarea unei scurte istorii a banilor, pentru a vedea cu ce de-a lungul istoriei oamenii au efectuat schimburi pentru a isi procura cele de trebuinta. Cu ce efectuau plati monarhii, sau oamenii din trecutul indepartat al Chinei? Dar oare cand au fost pentru prima data introduse atat de popularele bancnote de azi?

Inainte ca bancnotele si monezile sa fie introduse ca forma permanenta de plata, oamenii au folosit o varietate de alte

obiecte in loc de bani, pentru a face schimburi comerciale. Intre obiectele folosite ca mijloc de plata se numara si orezul (China), dinti de catel (in Noua Guinee), unelte in miniatura (China), bucati de quart, discuri de metal ( in Tibet) sau discuri de piatra in insula Yap. Cutite de bronz in miniatura sau alte unelte, folosite in loc de unelte adevarate care serveau ca etalon de schimb, au circulat in China ceva mai inainte de anul 1100 I.C. Banii au aparut pentru prima data in jurul secolului 6 I.C. in provincia Lidia a Asiei mici, in aceea perioada un centru important al comertului si industriei.

Valoarea acestor bani era determinata de metalul din care erau fabricate. Banii s-au raspindit rapid in rindul tarilor dezvolatte in plan economic ale lumii. Monarhi, aristocrati, orase, si diverse institutii au inceput sa isi faca bani cu un semn identificator ca un certificat care testa valoarea monedei metalice.

Unele din monezile de inceput aveau o compozitie foarte stabila, de exemplu drahma folosita de atenieni din secolul 6 I.C. si-au mentinut constant continutul de metal la 65-67 grame de argint fin, sau qian-ul din China introdus in secolul 4, care a ramas o moneda standard petru 2000 de ani. Totusi, in unele locuri autoritatile, pentru a asigura un anumit profit, reduceau din continutul in metal pretios al monezilor.Banii din bronz sau cupru aveau o valoare care depindea de numarul de monezi de aur sau arginti pentru care puteau fi schimbate. Monezile de aur si argint in particular circulau si in afara tarii de origine din cauza valorii lor destul de clare; de exemplu peso spaniol din argint a devenit o moneda foarte obisnuita in China din secolul 16.

Banii din hirtie au fost pentru prima data introdusi in China, in jurul secolului 9, de catre dinastia Tang, guvernata de bancheri. Acesti bani isi pastrau valoare constanta in tot imperiul chinez, micsorind nevoia de a transporta argintul, care era mult mai greu. Monopol guvernamental in timpul dinastiei Song, banii din hirtie au persistat de-a lungul istoriei Chinei, in ciuda schimbarilor de regimuri politice si a emiterii de bancnote fara acoperire in argint sau altceva.

Bancnotele au ajuns pentru prima data in Vest in secolul 16, ca hirtii emise de banci pentru banii depusi.

Acest fel de hirtii a fost foarte des folosit : autoritatile coloniale franceze din Canada au folosit hirtii

semnate de catre guvernator ca o promisiune pentru diverse plati din 1865, cind transportul de bani

din Franta mergea greu.

Banii de hirtie au devenit foarte comuni din secolul 18, raminind insa pe post de credit, pentru depozitele de aur si argint din banci. Banii facuti din metale fara valoare erau fabricati numai ca masura de urgenta in timp de razboi, cum s-a intimplat in America. In a doua jumatate a secolului 19, falsurile in valoarea aurului au dus la un standard international al aurului, astfel ca toate monezile puteau fi schimbate in aur, iar valoarea banilor(mai mult decit cea a

preturilor) era fixata dupâ rata de schimb a monedei respective. Cele mai multe dintre guverne au suspendat acest standard in timpul Primului razboi mondial. Marea Britanie a parasit standardul aurului in 1931, iar transformarea banilor din intreaga lume in bancnote sau monede fabricate din metale nepretioase, cu o valoare fixata in intregime de nevoile pietii a fost facuta odata cu trecerea la acest sistem a Statelor Unite ale Americii in 1971.