Istoria Globarizarii Economice

Tara noastra, România, a fost întotdeauna, la fel ca si celelalte tari, o parte componenta a comunitatii internationale, nu s-a dezvoltat izolat de aceasta conditiile generale au constituit permanent un cadru pentru propria noastra evolutie, cadru ce si-a pus o puternica amprenta asupra evolutiei economice si nu numai economice a tarii noastre. Pe de alta parte, România nu s-a limitat doar sa recepteze influente din afara, ci a si exercitat asemenea influente, si-a adus contributia ei activa în concertul international al civilizatiei.

Interdependentele foarte diverse dintre tari si zone s-au accentuat simtitor odata cu trecerea la capitalism, prima orînduire ce nu se mai baza pe economia naturala, ci pe economia de schimb.

Ca atare, întelegerea mai deplina si mai profunda a conditiilor în care s-a dezvoltat capitalismul în tara noastra necesita si o prezentare, fie si succinta, a unor trasaturi de baza ale formarii si evolutiei capitalismului pe plan mondial. De aceea, în cele ce urmeaza, ne vom referi pe scurt la formarea si evolutia pietei mondiale pîna la 1914 si, pentru întelegerea acestui proces, la principalele trasaturi ale revolutiei industriale si industrializarii capitaliste, asa cum s-au desfasurat acestea pîna la primul razboi mondial.

Notiunea de piata mondiala

Piata mondiala a parcurs un lung proces de formare, ea nu s-a format dintr-o data. Schimburile de marfuri între tari au existat din cele mai vechi timpuri, dar ele nu ocupau o pondere însemnata în ansamblul economiei tarilor respective. Cea mai mare parte a nevoilor era satisfacuta din propria productie, pa calea economiei naturale. Nu trebuie deci identificata piata mondiala cu comertul la distante mari. Acesta din urma se facea cu obiecte de lux, destinate unor categorii restrînse ale populatiei, cum si cu materii strict necesare, ce nu se gaseau în orice tara (sare, mirodenii, metale sau aliaje ca fier, bronz etc.).

Pentru ca sa apara pe piata mondiala era mai întîi necesar ca diversele tari ale Terrei sa se cunoasca si sa comunice între ele sau – cum spunea în mod plastic un autor – sa se treaca “de la mai multe lumi la o singura lume”, “de la plural la singular”. Aceasta s-a realizat prin descoperirea Lumii Noi (America) si a drumului maritim spre Indii, la finele secolului XV si începutul secolului XVI.

Conditia decisiva pentru formarea pietii mondiale era însa aparitia diviziunii internationale a muncii, a diviziunii muncii dintre tari. Acest fenomen se va dezvolta o data cu trecerea la capitalism si îndeosebi la stadiul sau masinist. Abia atunci tarile nu vor schimba între ele numai surplusurile productiei, ci vor ajunge la o articulare, la o întrepatrundere a economiilor lor.

Procesul de formare a pietei mondiale, început de la sfîrsitul secolului XV, a durat pîna la sfîrsitul secolului XIX, cînd toate tarile au fost atrase în circuitul economiei capitaliste.

Dupa un prim stadiu piata mondiala consta numai din piata de marfuri, ulterior i se vor adauga drept componente piata financiar-bancara sau piata capitalurilor, precum si piata internationala a fortei de munca.

Prin urmare, atunci cînd ajunge sa fie pe deplin formata piata mondiala consta în totalitatea relatiilor privind schimbul de marfuri si servicii între tari, ca urmare a diviziunii internationale a muncii, din piata financiar-bancara si din piata internationala a fortei de munca.

Etapele formarii pietei mondiale

Formarea pietei mondiale capitaliste este strîns legata de evolutia urmata de însusi modul de productie capitalist, de dezvoltarea fortelor sale de productie, care transforma si revolutioneaza progresiv toate laturile vietii economice a societatii, de extinderea treptata a relatiilor de productie capitaliste în tot mai multe zone si teritorii, pîna ce a ajuns sa cuprinda în sfera sa întregul glob pamîntesc. Corespunzator acestei evolutii, piata mondiala capitalista a parcurs în dezvoltarea sa (pîna la primul razboi mondial) mai multe etape:

-etapa manufacturiera (premasinista) a capitalismului, care tine din secolul XVI pîna aproximativ în deceniul opt al secolului XVIII; istoriceste, ea corespunde perioadei de destramare a feudalismului si de ascensiune a capitalismului în Europa apuseana;

-etapa capitalismului liberei concurente, care dureaza, în continuare, pîna în deceniul opt al secolului XIX;

-etapa trecerii spre imperialism si a fazei de început a imperialismului, care tine din deceniul opt al secolului XIX pîna la primul razboi mondial.

Prima etapa se baza înca pe productia mestesugareasca si manufacturiera, în timp ce urmatoarele doua se bazau, în masura crescînda, pe productia masinista.

Marcînd o accelerare generala a dezvoltarii, un progres fara precedent în istoria societatii omenesti, formarea pietei mondiale capitaliste este, înainte de toate, un proces economic. Dar acest proces, în principal economic, a fost însotit si adesea precedat de un lant întreg de violente, jafuri, cotropiri coloniale, lovituri militare si interventii straine. Sistemul capitalist a cautat sa se impuna cu toate mijloacele, economice si extraeconomice, calcînd adesea în picioare, în goana dupa profit, dupa expansiune economica si politica, libertatea si independenta a numeroase popoare. El a instaurat un sistem international de relatii economice si politice bazat pe exploatare, pe dominarea celor mai slabi de catre cei puternici.