Management intercultural - România-Noua Zeelandă

I. Dimensiunile culturale la Geert Hofstede

1.1 Distanța față de putere

Figura 1.Distanța față de putere

Distanța față de putere studiază distribuția puterii într-o societate. Acestă dimeniune are în vedere faptul că toți indivizii din societate nu sunt egali, ea explică inegalitățile ce există în jurul nostru. Distanța față de putere se mai poate referi la faptul că membrii mai puțin influenți dintr-o societate sau organizație dintr-o țară se așteaptă și acceptă distribuția inegală a puterii.

România are la acestă dimensiune un scor de 90, acesta fiind unul foarte ridicat, fiind întrecută de Arabia Saudită ce are un scor de 95. Scorul înalt al României indică faptul că oamenii acceptă o ordine ierarhică în care fiecare are un loc și care nu are nevoie de alte justificări. Ierarhia într-o organizație este văzută ca o reflecție a inegalității, centralizarea în general, subordonații se așteaptă sa li se spună ce să facă și șeful ideal este un conducător binevoitor.

Noua Zeelandă are un scor relativ scăzut la această dimensiune, de numai 22. Scorul cel mai mic la această dimensiune este deținut de Austria, poziționându-se cu scorul de 11. Scorul relativ scăzut al noii zeelande indică faptul că într-o organizație ierarhia este doar o formalitate, superiorii sunt întotdeauna accesibili și mamagerii se bazează pe angajații individuali și pe baza experienței lor. Atât managerii cât și angajații se așteaptă să fie consultați pe diferite subiecte, iar informația este împărtășită frecvent. În același timp, comunicarea este informală, directă și participativă.

1.2 Individualism sau colectivism

Figura 2.Individualism/Colectivism

Problema abordată de această dimensiune este gradul de independență ce este menținut între membrii unei societăți. Are de a face cu faptul că oamenii asociază imaginea de sine cu ei însuși sau cu termenul de „noi”. În societățile caracterizate de individualism ridicat oamenii ar trebui să aibă grijă de ei înșiși și direct de familiile lor. În societățile colectiviste oamenii aparțin unor grupuri în care se are grijă de binele tuturor membrilor grupului în schimbul loialității.

România are un scor relativ scăzut, de numai 30. Spun relativ scăzut pentru că țara ce deține minimul, de 12, este Venezuela. Conform scorului obținut de România la această dimensiune, ea este considerată o societate colectivistă. Acest lucru se manifestă în relațiile pe termen lung între membrii „grupului”, familiei, întregii familii, sau a altor relații. Loialitatea într-o societate colectivistă este supremă și este supra-apreciată ca regulă socială. Sociatatea favorizează creearea de relații și totodată acceptă ca toată lumea își asume resposabilitatea pentru câțiva membrii ai unui grup. În societățile colectiviste infracțiunile atrag după sine rușine și pierderea demnității sociale, relația dintre angajat și angajator este percepută în termeni morali ca fiind asemenea unei legături de familie, în ceea ce privesc deciziile de angajare și/sau promovare se ține cont de angajații deja existenți în grup, iar managementul este unul de grup.

Noua Zeelandă are un scor relativ ridicat, de 79, la această dimensiune. Cultura ce deține maximul este cea a statelor unite ale americii, cu un scor de 91. Datorită scorului obținut de Noua Zeelandă la această dimensiune se poate afirma că ea este o cultură individualistă. Acest lucru se înțelege printr-o societate vag unită în care așteptările sunt ca oamenii sa aibe grijă de ei înșiși și de familiile lor apropiate. În lumea de afaceri, de la angajați se așteaptă ca ei să fie de sine stătători și să dea dovadă de inițiativă. Deasemenea, atunci când se angajează sau se promovează un angajat se ține cont de merit sau de ceea ce a facut sau poate face respectiva persoană.