Opinii Privind Metodele de Calculare a Indicatorilor Macroeconomici

Produsul Intern Brut real cunoaşte fluctuaţii în jurul unui trend crescător, care sunt determinate de variaţiile curente ale ofertei agregate. Analizele empirice indică faptul că ratele relativ ridicate ale inflaţiei au un impact negativ asupra trendului pe termen lung al Produsului Intern Brut real.

Abordarea exhaustivă a rezultatelor macroeconomice rămâne o preocupare permanentă pentru Contabilitatea Naţională din România, în vederea estimării cât mai exacte a Produsului Intern Brut ( PIB) . Un rol aparte în determinarea PIB îl au estimările din cadrul economiei neobservate, care sunt posibile pe anumite elemente ale sectorului formal şi informal: în sectorul formal, prin estimarea muncii la negru şi a fraudei la declararea TVA, iar în sectorul informal, prin estimarea valorii producţiei nedeclarate obţinute de către asociaţiile familiale şi întreprinzătorii individuali.

1. Generalităţi privind indicatorii macroeconomici

Produsul Intern Brut reprezintă valoarea bunurilor şi serviciilor produse şi prestate într-o economie naţională într-o perioadă determinată, de regulă un an şi destinate consumului final.

Variaţia anuală a PIB are ca bază preţurile anului anterior, pe când evoluţiile acestuia pe termen mediu şi lung sunt estimate cu ajutorul indicatorilor de volum, în condiţii de comparabilitate şi folosind un anumit an de bază. Legătura între datele calculate pentru diferite perioade se face prin înlănţuirea indicilor.

Venitul Naţional Brut a devenit un indicator macroeconomic în urma deschiderii României faţă de exterior. Aceşti indicatori macroeconomici fac parte din cadrul secvenţei de Conturi Nefinanciare, care se realizează pe următoarele componente:

- Conturi Naţionale Anuale ( atât în preţuri curente, cât şi în preţuri constante);

- Conturi Naţionale Trimestriale ( atât în preţuri curente, cât şi preţurile trimestrului corespunzător al anului anterior);

- Conturi Regionale, calculate în preţuri curente.

Venitul Naţional Brut (VNB) reprezintă ansamblul veniturilor primare realizate de către unităţile instituţionale rezidente: remunerarea salariaţilor, impozitele pe producţie şi importuri minus subvenţiile, veniturile din proprietate, excedentul de exploatare (brut) şi venitul mixt (brut). Venitul naţional brut (la preţuri de piaţă) este egal cu Produsul Intern Brut diminuat cu veniturile primare vărsate de unităţile nerezidente şi mărit cu veniturile primare primite de la restul lumii de către unităţile rezidente.

Venitul Naţional Brut este un indicator important în contextul procesului de evaluare a contribuţiei statelor membre ale Uniunii Europene la bugetul Comunităţilor Europene. Analizat prin prisma sectoarelor instituţionale, Venitul Naţional Brut ca şi Venitul Disponibil Brut, are o altă importanţă, decât utilizarea sa ca indicator naţional. În termeni de flux, aceşti indicatori arată modul în care factorii de producţie sunt recompensaţi pentru contribuţia lor la crearea valorii adăugate brute. Astfel, sectorul societăţilor nefinanciare are un Venit Naţional Brut mult mai mic decât Valoarea Adăugată Brută realizată, în timp ce sectorul gospodăriilor populaţiei se află în situaţia opusă, în principal, ca urmare a remunerării salariaţilor.

Armonizarea Venitului Naţional Brut la preţuri de piaţă creează bazele legale privind modul de calculare a acestui indicator macroeconomic, cu respectarea cerinţelor metodologiei SEC’95 . Potrivit acestei metodologii, VNB este identic din punct de vedere conceptual cu Produsul Naţional Brut, fiind soldul contabil al Contului de alocare a veniturilor primare din cadrul secvenţei de conturi ale sectoarelor instituţionale.