Piața Unică Europeană

INTRODUCERE

Integrarea economică europeană a cunoscut mai multe trepte în procesul de realizare efectivă, între care se numără şi Piaţa Comună, cea care avea să pună bazele necesare formării Pieţei Unice.

Integrarea economică europeană şi-a făcut simtiţă efectele asupra dezvoltării economice, asupra dinamismului economiei europene, precum şi asupra standardelor de viaţă ale europenilor.

Dinamizarea schimburilor comerciale a fost posibilă datorită, într-o primă fază, eliminării taxelor vamale şi a contingentărilor (barierele tarifare), prin instaurarea uniunii vamale. A urmat eliminarea barierelor netarifare prin introducerea celor patru libertăţi de mişcare şi instituirea de politici comune şi de însoţire, pentru desăvârşirea Pieţei Comune şi instaurarea Pieţei Unice.

1. PIAŢA COMUNĂ ŞI PIAŢA UNICĂ - ETAPE ALE INTEGRĂRII ECONOMICE EUROPENE

Procesul integrării economice a cunoscut şase etape: zona de liber schimb, uniunea vamală, piaţa comună, piaţa unică, uniunea economică şi monetară şi uniunea politică.

Zona de liber schimb a fost creată în momentul semnării Tratatului de la Paris, în 1951. Aceasta se caracterizează prin eliminarea taxelor vamale şi a contingentărilor între statele membre, dar fiecare stat îşi păstrează propiul tarif vamal unic faţă de terţi. Mărfurile pot circula liber, fără restricţii cantitative, în interiorul zonei, între statele membre.

Uniunea vamală constă, ca şi zona de liber schimb, în eliminarea taxelor vamale şi a contingentărilor între statele membre. În plus această etapă de integrare aduce şi introducerea unui tarif vamal unic faţă de terţi. Cu alte cuvinte, statele membre adoptă o politică comercială comună faţă de exterior. Tariful vamal comun este elementul care permite eliminarea deturnărilor de tarif pentru ca, indiferent de ţara de intrare, tariful vamal aplicat mărfurilor este acelaşi. Ţările terţe nu pot deci profita de disparităţile vamale dintre ţările membre. Caracteristica unei faze ca uniunea vamală este că o dată cu eliminarea taxelor vamale, se instituie o serie de norme tehnice, fizice şi fiscale care îngreunează circulaţia liberă a produselor. În esenţă, uninuea vamală completă generalizează libera circulaţie a mărfurilor, dar menţine restricţii la circulaţia factorilor de producţie (a forţei de muncă, a capitalului financiar, nu este permisă libera stabilire a agenţilor în spaţiul uniunii).

Piaţa Comună, a treia etapă de integrare economică, păstrează caracteristicile uniunii vamale la care însă se adaugă libertatea de circulaţie a factorilor de producţie, adică cele patru libertăţi de circulaţie: libera circulaţie a mărfurilor, a serviciilor, a capitalului şi a persoanelor. Aceste libertăţi de circulaţie au fost introduse prin Actul Unic European, în 1986.

Piaţa Unică sau Uniunea Economică se carcterizează, pe lângă toate caracteristicile etapelor anterioare, prin introducerea politicilor comune şi de insoţire ale Marii Pieţe. Piaţa Unică este de fapt o Piaţă Comună desăvârşită, completă.

Uniunea Economică şi Monetară presupune introducerea unei monede unice. Acest lucru presupune o politică monetară comună. În cazul Uniunii Europene, moneda unică Euro a fost introdusă la 1 ianuarie 1999, iniţial pentru 11 tări din cele 15 membre, apoi pentru 13 ţări.

Uniunea Politică, o etapă a integrării pe care Uniunea Europeană încă nu a cunoscut-o, se referă la introducerea unei cetăţenii unice pentru toţi cetăţenii săi, şi adoptarea unei Constituţii comune.