Problema modelelor de dezvoltare - marea dezbatere

PERIOADA INTERBELICA

Perioada interbelica avea sa constituie, pe de o parte, o perioada de ampla diversificare a cercetarilor economice, iar pe de alta parte, una de puternica infruntare a punctelor de vedere, dar si a ciocnirilor de interese.

În perioada interbelica - 1918-1938 - România a traversat mai multe etape: a)1919-1922 - etapa caracterizata prin resimtirea distrugerilor provocate de Primul Razboi Mondial;

b)1922-1928 - perioada dezvoltarii relative, când România îsi reface potentialul economic, productia industriala si agrara creste treptat si se încheie procesul de unificare în plan politic si economic;

c)1929-1933 - marea criza economica caracterizata prin inflatie, somaj, pauperizare;

d) 1934-1938 - perioada relansarii economice a României datorita politicii protectioniste si a interventiei statului în economie. În 1938 România a atins punctul maxim al evolutiei sale.România a fost în perioada interbelica o tara mediu dezvoltata, o tara în care ramura de baza era agricultura iar industria era în ascensiune. Societatea româneasca a fost si acum o societate a contrastelor, existand o mare diferenta intre mediul urban unde locuiau cam 18% din totalul locuitori si cel rural.

Prefacerile, avantul, progresele Romaniei în perioada interbelica s-au datorat desavarsirii statului national România Mare, ceea ce a sporit potentialul uman si material al tarii

În perioada interbelica se remarca doua tendinte, doua optiuni. Curentul europenist si curentul traditionalist. Societatea parcurge un proces de modernizare în perioada interbelica, de integrare în valorile civilizatiei europene, iar în plan politic drumul de la democratie la autoritarism, deceniul al IV-lea marcând amurgul democratiei românesti.

MAREA DEZBATERE

Intelectualii preocupati de cursul viitor de dezvoltare a tarii lor formau doua grupari largi, care pot fi desemnate sub numele de europenisti si traditionalisti.

Europenistii:

Tratau Romania ca parte componenta e Europei si insistau ca trebuia sa urmeze calea dezvoltarii economice si sociale batuta deja de Occidentul urbanizat si industrializat. Desi abordau problema dezvoltarii din perspective diferite,impartaseau o conceptie similara despre istoria moderna a Romaniei si locul ei in Europa.

Doua personalitati ies in evidenta: criticul literar E. Lovinescu si economistul si sociologul Stefan Zeletin.

Europenistii:

Curentul europenist inseamna occidentalizare si implicit itbanizare si industrializare. Cel mai aprig sustinator este Eugen Lovinescu care recomanda sincronismul, imitatia si determinatia.

Europenistii accentuau schimbarile structurale fondamentale si insistau ca nu exista alternativa la continuarea integrarii culturale si economice in Europa, in timp ce traditionalistii tratau europenizarea ca o simpla spoiala de civilizatie, care nu afectase resursele spirituale interne ale comunitatii si care putea fi inlaturata.

Taranistii:

In opozitie cu modernismul lovinescian se constituie traditionalismul interbelic . Se propune apararea “romanismului”, adica a ceea ce e specific sufletului national, in fata spiritului internationalist. Din samanatorism se preia ideea ca istoria si folclorul sunt domeniile relevante ala specificului unui popor , la care se adauga constiinta religioasa orodoxa.

Taranistii cautau o a treia cale de dezvoltare, care sa impace democratia politica si tehnologia Occidentului cu structurile agrariene indigene unice”.

Traditionalistii:

Subliniau caracterul agrar al Romaniei si cautau modele de dezvoltare bazate pe mostenirea sa sociala si culturala unica. Cuvantul “traditionalist” ii caracterizeaza cu precizie, dar ei nu erau catusi de putin unanim in a stabili ce constituia traditia romaneasca. In general, ei impartaseau credinta in caracterul preponderent rural al dezvoltarii istorice a Romaniei si se opuneau ferm orcaror importuri institutionale si culturale “anorganice” din Occident. Toti se inspirau din curente de idei care aparusera in viata intelectuala a Europei in a doua jumatate a sec. al XIX-lea si inceputul sec. al XX-lea.

Este poate paradoxal faptul ca datorau atat de mult gandirii occidentale, pentru ca erau inclinati sa respinga institutiile economice si politice occidentale.

Dintre toate curentele traditionaliste din prioada interbelica niciunul nu a avut o influenta mai mare asupra vietii culturale si nu a contribuit mai mult la dezbaterea dezvoltarii nationale a Romaniei decat cel creat de fondatorii revistei literare “Gandirea”.