Riscul Politic

1.Prezenta riscurilor în activitatile si relatiile economice

Aprecierea riscului este o chestiune de inteligenta, dar si de cunoastere si de experienta, de aceea, identificarea riscurilor si amenintarilor, ramîne o situatie cu un grad înalt de subiectivitate, acest proces situîndu-se la granita celor doi poli importanti ai cunoasterii : obiectivitate si subiectivitate.

Tema riscurilor în teoria economica motiveaza speranta cîstigului terorizeaza spectrul pierderii. De altfel, o regula de ratiune elementara, indusa de cea mai simpla gîndire dialectica reflecta faptul ca profitul si pierderea sunt doua posibilitati indisociabile ale aceleiasi realitati economice indiferent care ar fi dimensiunea, scara ei de raportare, doua posibilitati cu infinite nuante si grade.

Singurul scop care legitimeaza etic si valideaza logic eforturile în acest domeniu ramîne edificarea si mentinerea unui echilibru al sistemului, o stare niciodata desavîrsita si definitiva, ci mereu perfectibila si progresiva, un echilibru dinamic. Ratiunea la scara sistemului nu poate fi decît aceasta si la fel la nivelul subsistemelor sale, echilibrul edificîndu-se de jos în sus prin conlucrarea activa a fortelor si fluxurilor sale. Acestea sunt însa expresia altor forte decît cele economice si oricum la scara circuitului mondial nu exista o forta atotdominatoare care sa supuna si sa controleze aceasta realitate.

Perspectiva la nivelul celulei operatorului economic individual, este insa alta: acesta - ramîne invariabil motivat de profit si nu are nevoie de prea multa întelepciune economica ori cine stie ce virtuti profesionale ca sa stie ca profitul sau are drept corespondent o paguba de cel putin aceeasi întindere localizata la altul. În virtutea principiului deopotriva etic si logic al egalitatii de sanse toti operatorii urmaresc obtinerea de cît mai mult profit si evitarea oricarei pierderi.

Valoarea se creeaza în productie, iar semnul ce o exprima se distanteaza tot mai mult pîna la detasare de substanta ce-i constituie semnificatia, ajungîndu-se ca el în sinea sa sa nu mai presupuna existenta valorii . Se ajunge astfel la situatia ca pierderea si profitul sa fie greu individualizate, iar pentru a fi cuantificate se instituie relativitatea si incertitudinea relevate tot mai insistent de progresele uluitoare ale cunoasterii umane în toate domeniile, de la fizica pîna la psihologie, de la cosmos pana la individ, realitatea economica – componenta definitorie a realitatii sociale.

Constient de aceste adevaruri, operatorul economic, isi moduleaza comportamentul în sensul reducerii relativitatii, localizarii profitului, lasînd ca paguba sa fie localizata la altul. Simplificînd la maximum morala economica, adica morala afacerilor, “învata si îndeamna la a prinde si localiza profitul, la a evita si alunga paguba”.

Incertitudinea, relativitatea, instabilitatea nu închid ipoteza într-o incertitudine care ar exclude speranta si ar lipsi de motivatie orice efort novator, si în final ar pierde sensul progresului. În acest context apare clar interesul si actualitatea temei riscurilor în relatiile economice. Necesitatea cunoasterii si stapînirii riscului in activitatile si relatiile economice se justifica de la sine, atit in sensul teoretic cît si practic.

2. Activitatea manageriala si implicatiile riscului politic

Trecerea la economia de piata în fostele tari cu economie excesiv centralizata, a contribuit la schimbari majore în conditiile de desfasurare a activitatii agentilor economici. Indiferent de natura proprietatii si a statutului juridic, de marimea sau profilul activitatii, acestia trebuie sa-si adapteze dimensiunile, structurile si chiar eficienta activitatii economice la conditiile si “jocurile” stabilite de economia de piata.

Cresterea complexitatii relatiilor structurale stimulatoare si perturbatorii ale întregului sistem economico-social la care se adauga dezvoltarea stiintei si tehnologiei, a creat mutatii importante în modul de abordare a aspectelor teoretice si practice ale notiunilor de risc si incertitudine.

Notiunea de risc politic a aparut în vocabularul corporatiilor americane în 1959 dupa accesul la putere al lui Fidel Castro în Cuba. Una din primele lucrari privind aceasta problema este cartea scrisa de F. Rooth “Afacerile în SUA, în strainatate si riscul politic”. În ea, autorul analizeaza riscul politic, care afecta activitatea companiilor americane în alte tari.

Importanta influentei riscului politic asupra rezultatelor economice ale societatii este subliniata prin faptul ca a fost creata o retea mondiala de centre analitice specializate cu caracter comercial si non-comercial pentru analiza si estimarea riscurilor politice. În tarile dezvoltate se numara peste 500 de astfel de centre, cea mai mare parte a lor fiind în S.U.A.

În ultimele decenii se evidentiaza o evolutie în aprecierea notiunilor de risc si incertitudine si, în acelasi timp, se manifesta trei tendinte principale în proiectia stadiului acestora:

- cresterea numarului situatiilor de risc si incertitudine;

- înregistrarea unei utilizari intense a resurselor stiintifice (management, marketing, statistici aplicate în economie) în procesele de studiu ale riscului si incertitudinii sistemului socio-economic;

- se constata o amplificare si diversificare a consecintelor pe care aplicatiile si tehnicile de analiza a riscului si incertitudinii le-au generat în cadrul mediului social, în natura, la nivelul fiecarui agent economic.