Stabilirea costului de producție a prețului de vânzare unitar și pragul de rentabilitate a unor benzi elastice

INTRODUCERE

Desfasurarea activitatii dintr-o întreprindere, de la aprovizionare si pâna la desfacere, este influentata de o serie de factori (procesul tehnologic aplicat, tehnica de care dispune, modul de organizare a productiei, tipologia produselor obtinute, durata ciclului de fabricatie etc.). De aceea, si calculatia costurilor este diferentiata de la o activitate la alta si procedeele utilizate sunt diferite.

Costurile de productie reflecta dimensiunea efortului financiar pentru realizarea produselor stabilite in programul de productie, in conditia normelor de consum ale factorilor de productie ai intreprinderii si in conditiile unor cheltuieli generale planificate pentru anul viitor.

In activitatea de planificare a activitatii este necesar sa se faca antecalculatia costurilor. In antecalculatie, principala operatie o reprezinta separarea (identificarea) cheltuielilor directe pe produs (cu material, manopera) de cele indirecte (cheltuieli indirecte de productie, cheltuieli generale de administratie, cheltuieli de desfacere).

Calculatia costului de productie unitar se face pe articole de calculatie, stabilite in functie de separarea cheltuielilor directe si indirecte in raport cu productia.

Costurile directe si indirecte ale calitatii

Cheltuielile directe sunt acele cheltuieli care se identifică pe un anumit obiect de calculaţie (produs, serviciu, lucrare, comandă, fază , activitate, func ţie, centru etc.) încă din momentul efectuării lor şi, ca atare, se includ direct în costul obiectelor respective.

Din categoria cheltuielilor directe înregistrate de entitate fac parte cheltuielile cu consumul de materii prime şi materiale consumabile, energie consumată în scopuri tehnologice, manoperă directă şi alte cheltuieli directe de producţie.

Manopera directă cuprinde: cheltuielile cu plata remuneraţiilor cuvenite personalului direct productiv, cu plata contribuţiei unităţii la asigurările sociale, contribuţia unităţii pentru ajutorul de şomaj aferentă acestora etc.

Cheltuielile indirecte de producţie sunt acele cheltuieli care nu se pot identifica şi atribui direct pe un anumit obiect de calculaţie, ci privesc întreaga activitate a unei secţii, atelier etc.

Cheltuielile indirecte de producţie cuprind:

regia fixă de producţie, formată din costurile indirecte care rămân relativ constante, indiferent de volumul producţiei, cum ar fi: amortizarea utilajelor şi echipamentelor, întreţinerea secţiilor şi utilajelor, precum şi cheltuielile cu administrarea secţiilor;

regia variabilă de producţie, formată din acele cheltuieli indirecte de producţie care variază în raport cu volumul producţiei (costuri indirecte cu materialele şi cu forţa de muncă).

Cheltuielile generale de administraţie sunt aferente întregii activităţi desfăşurate în cadrul unităţii, colectându-se pe total entitate.

Dacă o entitate întreprinde mai multe activităţi, de exemplu, pe lângă activitatea de producţie mai desfăşoară şi alte activităţi, cum ar fi comerţul cu amănuntul şi prestări servicii, în vederea determinării costului complet al producţiei, cheltuielile generale de administraţie trebuie repartizate asupra tuturor activităţilor entităţii.

Cheltuielile generale de administraţie sunt indirecte atât faţă de activitatea de bază desfăşurată în cadrul unei entităţi, cât şi faţă de produsele, lucrările şi serviciile realizate.

Cheltuielile de desfacere sunt ocazionate de vânzarea produselor fabricate. În această categorie se pot include, de exemplu, cheltuieli de reclamă şi publicitate, cheltuieli cu ambalajele, salariile personalului care se ocupă de distribuţia produselor etc.

Pragul de rentabilitate este un indicator financiar care exprima acel nivel de activitate (volum si valoare a productiei) pentru care firma nu obtine nici profit nici pierdere (punctul in care incasarile firmei sunt egale cu costurile totale de productie - fixe si variabile). Pentru fiecare ipoteza de pret de vanzare, aceasta metoda permite determinarea volumului productiei care trebuie realizat sau a cotei de piata care trebuie castigata pentru ca firma sa devina profitabila. Pragul de rentabilitate poate fi calculat pe ansamblul intreprinderii sau pe diferite produse si activitati. Mai este cunoscut si sub numele de punct mort.

Costul unitar este alcatuit numai din cheltuielile variabile, reprezentate in principal de cheltuielile cu: materiile prime si materialele, salariile si contributiile sociale aferente personalului direct productiv, energia electrica şi termica utilizate in scopuri tehnologice etc.