Statutul internațional al Uniunii Europene

Introducere

Uniunea Europeană nu mai are nevoie de prezentare. De-a lungul unei jumătăţi de secol, aceasta a adus cetăţenilor săi stabilitate politică şi prosperitate economică; a creat o piaţă unică fără frontiere şi a pus în circulaţie moneda unică Euro. De asemenea, a reunit un continent fragmentat.

Uniunea Europeană reprezintă o putere economică şi comercială majoră şi constituie cel mai important participant, la nivel mondial, la dezvoltarea ţărilor mai puţin bogate. Numărul statelor sale membre a crescut de la şase la 27, UE având în prezent o populaţie de aproximativ jumătate de miliard de locuitori.

Nu toate ţările europene sunt, sau doresc să fie, membrii UE – dar Uniunea este gata să accepte candidaturi ale oricărei ţări democrate europene. Aceasta menţine raporturi strânse de prietenie cu toate ţările învecinate, atât europene cat şi orientale şi meridionale din bazinul mediteranean.

În ciuda bogatei diversităţi, toate ţările UE sunt unite prin angajamentul lor pentru pace, democraţie, respectarea legislaţiei şi a drepturilor omului. Ele caută să menţină preocuparea pentru aceste valori atât în Europa cât şi în afara ei, să construiască şi să se bucure împreună de prosperitate, să îşi exercite influenţa colectivă printr-o acţiune comună pe scena mondială.

1.Uniunea Europeană – o familie în continuă creştere

UE a luat naştere în anii 50 sub numele de Comunitatea Economică Europeană cu şase state membre fondatoare - Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos. Acestea au creat o nouă modalitate de a administra împreună interesele comune, în special pe baza integrării economice. Acestora li s-au alăturat Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit în 1973, Grecia în 1981 şi Spania şi Portugalia în 1986. Unificarea Germaniei, în 1990, a adus Länder din Germania de Est.

În 1992, un nou tratat a atribuit mai multe responsabilităţi instituţiilor comunitare şi a introdus noi forme de cooperare între guvernele naţionale, creând astfel Uniunea Europeană propriu-zisă. În 1995, UE şi-a deschis porţile Austriei, Finlandei şi Suediei.

Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia şi Slovacia s-au alăturat Uniunii în 2004, urmate de Bulgaria şi România în 2007. Alte trei ţări, Croaţia, Turcia şi Fosta Republică Iugoslavă Macedonia, şi-au depus candidatura pentru aderare.

Europa a fost întotdeauna patrie pentru diverse popoare şi culturi. În fiecare stat membru, o parte a populaţiei este constituită din resortisanţi ai altor ţări – legaţi, de obicei, de ţara gazdă prin legături istorice strânse. Uniunea consideră această diversitate etnică şi culturală un atu şi promovează toleranţa, respectul şi înţelegerea reciprocă.

2.Suprafaţă şi populaţie

În raport cu suprafaţa Statelor Unite ale Americii, teritoriul Uniunii Europene reprezintă mai puţin de jumătate, dar populaţia sa este cu 50% mai mare. De fapt, populaţia Uniunii se situează pe al treilea loc în clasamentul mondial, după China şi India.

Europa se confruntă cu o rată a natalităţii în scădere şi cu o creştere a speranţei de viaţă. Aceste aspecte reprezintă două tendinţe importante pentru viitor.

Uniunea Europeană se întinde pe mai mult de 4 milioane km2. Observat pe o hartă a lumii, teritoriul său nu pare foarte mare, dar acesta cuprinde 27 de ţări. Dimensiunile lor variază considerabil, Franţa având suprafaţa cea mai mare, iar Malta constituind cel mai mic stat membru.