Studiu de Caz - Gradul de Îndeplinire a Criteriilor de Convergență de Către România și Suedia

INTRODUCERE

Opt ţări din cadrul UE doresc să adopte moneda unică euro ( Bulgaria, Republica Cehă, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, România şi Suedia) , însă pentru ca acest fapt să fie îndeplinit, ele trebuie să îndeplinească condiţiile de convergenţă însemnate în Tratatul de la Maastricht

Criteriile de convergenţă pe care ar trebui să le înfăptuiască respectivele state, care aderă la zona euro, sunt reprezentate de stabilitatea preţurilor, de rata medie a inflaţiei înregistrată într-un an înainte de accesul în zona euro, trebuind să nu depăşească cu mai mult de 1,5 puncte procentuale rata inflaţiei a trei state membre cu cele mai bune rezultate În ceea ce priveşte acest criteriu (valoarea de referinţă 3,1%) şi deasemenea să aibă o poziţie fiscală sustenabilă , deficitul bugetar fiind sub 3% din PIB, iar datoria publică nedepăşind 60% din acesta.

Eu voi avea în vedere doar două dintre aceste state : România şi Suedia, pe care le voi analiza în paralel.

EVOLUŢIA RATEI INFLAŢIEI ÎN ROMÂNIA ŞI SUEDIA

În perioada de referinţă aprilie 2011- martie 2012 , rata medie anuală a inflaţiei IAPAC în România a fost de 4,6% , iar în Suedia a înregistrat un procent mult mai mic , de 1,3 %. Prin urmare , prima ţară a depăşit valoarea de referinţă ,iar a doua a fost sub aceasta, dar nu cu mai mult de 1,5 puncte.

În Suedia , rata inflaţiei, pe o perioadă mai îndelungată, a avut un nivel mediu de 1,8%, însă în România a indicat fluctuaţii : între anii 2000 – 2007 , rata inflaţiei a scăzut, după 2007 a început iarăşi să crească, pentru ca ulterior anului 2009 să scadă, stabilizându-se apoi în jurul valorii 6%. Evoluţia inflaţiei în ţara noastră a fost influenţată de costurile cu forţa de muncă,de diversele dereglări ale ofertei , ale preţurilor şi accizelor , precum şi de variaţia cursului de schimb şi a fost analizată în contextul supraîncăzirii economice ,dar şi a restrângerii vehemente a acesteia.

Analiza evoluţiilor recente arată că în România, inflaţia IAPC a urmat, în general, un trend descendent, de la nivelul maxim de 8,5% în luna mai 2011 la 2,5% în luna martie 2012 Creşterea costurilor unitare cu forţa de muncă s-a diminuat de la 22,9% în 2008 la 1,7% în anul 2011. Rata anuală a inflaţiei IAPC a Suediei a continuat să se tempereze în anul 2011, atingând un nivel minim de 0,4% în luna decembrie , crescând până la nivelul de 1,1% în luna martie 2012. Chiar dacă preţurile combustibililor au avut un impact în sensul creşterii asupra inflaţiei la începutul anului 2012, dinamica preţurilor a susţinut o traiectorie descendentă. Reacţia inflaţiei la creşterile puternice ale activităţii economice a fost moderată datorită aprecierii progresive a coroanei suedeze şi efectului întârziat al scăderilor precedente ale costurile unitare cu mâna de lucru.

Prognozele disponibile privind inflaţia, furnizate de către principalele instituţii internaţionale dovedesc faptul că rata inflaţiei se va accelera în România, fiind cuprinsă între 3,1% şi 3,7% în anul 2013,dar şi în Suedia , variind între 1,4 % şi 2,0% în anul 2013. Creşterea costului finanţării externe, urmare a crizei financiare, ar putea menţine presiunile inflaţioniste în ţara noastră. Riscurile în sensul scăderii au în vedere, un mediu extern mai puţin favorabil şi dificultăţi din ce în ce mai mari în posibilitatea obţinerii finanţarii din exterior şi deasemenea o ajustare a sectorului privat. Privind în perspectivă, este posibil ca procesul de recuperare să influenţeze inflaţia şi/sau cursul de schimb nominal pentru anii viitori, luându-se în seamă faptul că PIB/ locuitor şi nivelurile preţurilor se menţin semnificativ mai scăzute decât în zona euro. Riscurile creşterii inflaţiei în ceea ce priveşte Suedia se referă la o redresare, greu de realizat, a cererii interne, în timp ce posibilitatea aprecierii coroanei suedeze poate duce la apariţia riscurilor scăderii ei.

EVOLUŢIA BUGETULUI ROMÂNIEI ŞI AL SUEDIEI

Consilul UE trebuie să ia o decizie în ceea ce priveşte România , aceasta având un deficit excesiv.

În anul de referinţă 2011, a înregistrat un deficit bugetar de 5,2% din PIB, valoare net superioară celei de referinţă de 3%, iar datoria publică brută în PIB a fost de 33,3%, net inferioară valorii de 60%, care ştim că este de referinţă

În 2012, Comisia Europeană a prognozat scăderea deficitului bugetar la 2,8% din PIB şi majorarea ponderii datoriei publice în PIB la 34,6%.

Deficitului bugetar trebuie adus sub nivelul de referinţă de 3% în anul 2012 şi trebuie să respecte cerinţele PDE şi să îşi onoreze angajamentele luate în cadrul diferitelor programe de asistenţă financiară coordonate de UE şi FMI. În perioada de referinţă de doi ani, leul nu a participat la MCS II, ci a fost tranzacţionat în condiţiile unui regim de curs de schimb flexibil. În anul 2010, leul a fost în mare parte stabil, apreciindu-se modest în semestrul I 2011 şi depreciindu-se gradual în raport cu euro.