Uniunea economică

1.1 Conceptul de Uniune Economica

Conceptul de uniune economica se bazeaza pe patru fundamente:

-constituirea pietei interne unice (fapt realizat de Comunitate de la 1 ianuarie 1993);

-intarirea politicii de concurenta;

-dezvoltarea de noi “politici comune vizand ajustarea structurala si dezvoltarea regionala”;

-coordonarea politicii macroeconomice.

Constituirea pietei interne unice presupune disparitia frontierelor interne la marfuri, servicii, capitaluri si persoane, acestea putand circula fara nici o bariera.

1.2. Pactul de Stabilitate a decedat?

Termenul juridic de “pact” are multiple nuante. In acest caz, el constituie o “umbrela”care acopera trei instrumente legale ale Uniunii Europene:

- Reglementarea Consiliului privind accelerarea si consolidarea aplicarii procedurilor privind deficitele bugetare excesive;

- Reglementarea Consiliului privind consolidarea supravegherii pozitiilor bugetare si supravegherii coordonarii politicilor economice;

- Rezolutia Consiliului European de la Amsterdam, in 17 iunie 1997.

Daca in termeni uzuali, cuvantul “pact” reprezinta doar o intelegere intre mai multe state, in acest caz el inseamna mai mult chiar, inseamna un instrument de aplicare a legislatiei europene primare si secundare de tip “hard acquis” (norme scrise, obligatorii pentru toate statele membre).

Incertitudini privind controlul economiei U.E.

Curtea Europeana de Justitie (C.E.J.) de la Luxemburg a anulat concluziile adoptate de Consiliu, in care aceasta institutie declara ca procedurile decurg din declararea depasirii deficitului bugetar trebuie suspendate. In acest caz, ministrii de finante vor trebui sa adopte o alta decizie, bazata pe recomandarile Comisiei Europene pe care in faza initiala Consiliul European le-a respins, in mod ilegal, conform C.E.J. : ‘Decizia Curtii de Justitie de la Luxemburg, prin care Comisia Europeana va detine, cel putin la nivel simbolic, controlul asupra politicilor economice ale U.E., este cel mai important eveniment in istoria de 46 de ani a institutiei.’ In acest caz, C.E.J. si-a prezentat, de fapt, concluziile asupra institutiei comunitare, care are ultimul cuvant in luarea deciziei finale in domeniul politicilor economice la nivelul Uniunii, si in raport cu comunitatea internationala.

In acest ‘joc’ se discuta despre controlul asupra economiei U.E., care poate ajunge ori ‘in mainile’ statelor membre (Consiliul European) ori in ale Executivului de la Bruxelles (Comisia Europeana). Trebuie specificat, totoodata, ca Franta si Germania nu sunt singurele state care au depasit pragul maxim de 3% din P.I.B. al deficitului bugetar. In aceeasi situatie se gasesc si Olanda, Grecia si Italia.

Reforma sau certificat de deces?

Pentru ca mai mult de jumatate din cele 25 de state membre nu pot mentine nivelul datoriilor publice sub trei procente, se impune luarea in considerarea a conditiilor economice din fiecare economie in parte, inainte de a stabili limita maxima a deficitului bugetar.

Potrivit aprecierilor Bancii Centrale Europene si ale Comisiei Europene, nici noile state membre U.E. nu respecta aceasta regula inflexibila.

In iunie 2005, Parlamentul European (P.E.) a aprobat proiectul de reforma a Pactului European de Stabilitate si Crestere convenit. P.E. si-a exprimat unele rezerve legate de controlul deficitelor excesive, mai mari de 3% din P.I.B., pe care le-au inregistrat deja tari membre U.E., precum Germania, Grecia, Italia sau Portugalia, solicitand o definitie clara a notiunii de ‘depasire exceptionala si temporara a pragului de 3%’, precum si alcatuirea unei liste ‘clare si pertinente de factori care ar putea permite unei tari sa benficieze de circumstante atenuante’.