Uniunea economică și monetară

Problema asigurarii conditiilor pentru atingerea si mentinerea stadiului de echilibru macroeconomic, la nivelul Uniunii Europene, este esentiala pentru indeplinirea obiectivelor finale ale integrarii europene, motiv pentru care aceasta problema a macrostabilizarii sistemului economic al Uniunii este una de maxima importanta, actualitate si perspectiva.

Pentru a evalua, in termeni cat mai apropiati de exactitate si realitate, problema asigurarii echilibrului macroeconomic, este necesar, in primul rand, sa existe un cadru conceptual propriu atat interrelatiilor – considerat ca variabila de intrare, la nivelul sistemului macroeconomic, creat prin procesul de integrare, cat si complexitatii acestui macrosistem – considerata ca variabila dependenta.

Plecand de la aceste aspecte, problema echilibrului macroeconomic, in contextul procesului de integrare europeana, este una de o complexitate mult mai mare, decat problema similara proprie cadrului national – nivel de complexitate rezultat din necesitatea crearii unui sistem complex de instrumente, politici si masuri care, in ansamblul lor, sa asigure posibilitatea gestionarii echilibrului, la scara macroeconomica a Uniunii Europene.

La nivelul Uniunii Europene, privit in perspectiva evolutiei catre un sistem macroeconomic complex, stabil, eficient si relativ usor de gestionat, sistemul complex de instrumente, politici si masuri, destinate asigurarii echilibrului macroeconomic, se extinde, cu necesitate, de la cuprinderea, in interiorul sau, a principalelor politici macroeconomice, catre o astfel de complexitate care sa asigure inclusiv abordarea, la nivelul administrativ, a reglajelor oricaror disfunctionalitati, perturbari si evenimente adverse ce ar putea apare, in general inopinat, ca rezultate ale evolutiei sistemului economiei reale, pe principiile dezvoltarii economiei de piata si ale reducerii interventiei publice in economie, aceasta interventie concretizandu-se, in cea mai mare parte, in asigurarea unui cadru normativ, institutional si de politica economica necesar dezvoltarii macrosistemului, in sensul indeplinirii obiectivelor asumate.

Integrarea europeana, a unei economii nationale, presupune, cu necesitate si integrarea sa in uniunea monetara, moneda unica europeana fiind doar una dintre componentele viitorului pachet de instrumente ce sunt utilizate, la scara Uniunii, pentru asigurarea echilibrului macroeconomic.

Fenomenul globalizarii economice si implicit al pietelor si mecanismelor financiare a adus, pe langa multe avantaje, si anumite disfunctionalitati in cadrul pietelor financiare, cum ar fi:

- amplificarea miscarilor speculative de capitaluri si cresterea volatilitatii acestor miscari;

- aparitia si manifestarea unor crize financiare si bancare interne, regionale si internationale, cu profunde implicatii economice si sociale.

Daca la nivel mondial se gasesc cu greutate solutii de combatere a efectelor negative ale globalizarii financiare, iar colaborarea internationala este dificil de realizat, interesele nationale fiind greu de armonizat pe plan global, s-au cautat solutii la nivel regional. In acest sens, Uniunea Europeana si Monetara constituie un exemplu de solutionare regionala a esecurilor de coordonare globala, a politicilor financiare si monetare.

Prima incercare de unificare monetara in Europa a aparut o data cu Raportul Werner (dupa numele premierului luxemburghez Pierre Werner, care a prezidat grupul de lucru, care avea sa intocmeasca acest raport), in anul 1970, raport care schita un obiectiv de uniune monetara pentru anul 1980 si prevedea:

- convertibilitatea monedelor;

- reducerea fluctuatiilor ratelor de schimb pana la fixitatea irevocabila a paritatilor;

- libera circulatie a marfurilor, serviciilor si a fortei de munca;

- libera circulatie a capitalurilor;

- constituirea unui sistem integrat de banci centrale, care sa includa bancile centrale ale statelor membre;

- introducerea unei monede unice.

Desi planul nu a fost concretizat, obiectivele sale apar ca precursoare ale planului de mai tarziu al Uniunii Monetare. In anul 1986, guvernul francez a relansat ideea unificarii monetare europene si a adresat, in acest sens, un memorandum partenerilor sai din Comunitatea Europeana. Consiliul Europei a hotarat, la 28 aprilie 1988, sa incredinteze unui comitet, prezidat de Jacques Delors, misiunea de a stabili si propune etapele concrete necesare realizarii Uniunii Economice si Monetare (UEM). Arhitectura definitiva a UEM a fost stabilita la Reuniunea de la Maastricht, unde la 9-10 decembrie 1991, sefii de state si de guverne ai Comunitatii Europene au semnat tratatul care a pus bazele politico-juridice ale Uniunii Monetare si Europene. Tratatul de la Maastricht defineste principiile esentiale ale unificarii monetare si stabileste etapele realizarii acesteia.

Principiile esentiale ale unificarii monetare sunt urmatoarele:

-Uniunea Europeana formeaza o piata libera, bazata pe stabilitate monetara si crestere economica, noi locuri de munca, protectia mediului inconjurator, raporturi bugetare si financiare ferme, coeziune