Tehnologia de fabricare a miezului de ferită dură

Tehnologia miezurilor de ferita dure

1. Materiale magnetice standardizate:

A. Materiale magnetice liniare, pentru care , unde este o constantă de material adimensională, numită susceptibilitate magnetică. Din această categorie fac parte:

a) Materiale diamagnetice, care au susceptibilitatea magnetică foarte mică, negativa si practic independentă de temperatură. Aceste substanţe sunt slab respinse de un magnet permanent sau sunt deplasate spre regiunile cu câmp mai slab într-un câmp magnetic neuniform. Majoritatea compuşilor anorganici şi practic toţi compuşii organici sunt diamagnetici. Diamagnetismul este o proprietate a fiecărui atom sau molecule. Când este observată o altă comportare a unei anumite substanţe, acest lucru apare deoarece diamagnetismul este întrecut de un efect diferit şi mai puternic decât el.

b) Materialele paramagnetice, care au >0 , dar cu valori destul de mici. Acestea sunt substanţe la care atomii au momente magnetice nenule, care în mod natural sunt orientate haotic, datorită agitaţiei termice. Un câmp magnetic extern le poate orienta parţial în sensul lui, corpul magnetizându-se, însă foarte slab. La temperaturi înalte şi pentru câmpuri de intesitate mică, susceptibilitatea magnetică satisface legea lui Curie:

Teoria lui Weiss explică feromagnetismul prin existenţa unor interacţii de natură cuantică (forţe de schimb) între momentele magnetice de spin ale atomilor, interacţiuni care conduc la apariţia unor regiuni de magnetizare spontană, numite domenii de magnetizare sau domenii Weiss, care poate conţine un număar de 1015 atomi. În interiorul unui astfel de domeniu, momentele magnetice atomice sunt orientate paralel (fig. 2), dar magnetizarea spontană este orientată diferit de la un domeniu la altul, aşa încât momentul magnetic rezultant este nul. Când materialul feromagnetic este plasat într-un câmp magnetic, se reduce volumul domeniilor cu magnetizarea orientată antiparalel cu câmpul aplicat şi creste volumul domeniilor cu magnetizarea orientată aproape paralel cu acesta.

Vibraţiile termice ale atomilor se opun acţiunii de orientare şi peste o anumită temperatură, caracteristică fiecărei substanţe, domeniile de magnetizare spontană dispar, corpul transdormându-se din feromagnet în paramagnet. Această temperatură se numeşte temperatură Curie şi este de 770 oC pentru fier, 1115 oC pentru cobalt şi 358 oC pentru nichel. Pentru substanţele feromagnetice, dependenţa susceptivităţii de temperatură in domeniul paramagnetic este dată de legea Curie-Weiss:

unde constanta Curie C şi temperatura Curie TC, sunt constante de material.

B) Materiale magnetice neliniare, pentru care susceptibilitatea magnetică depinde de intensitatea câmpului magnetic aplicat. Din aceasta categorie fac parte materialele feromagnetice, ferimagnetice şi antiferomagnetice.

a) Materialele feromagnetice sunt caracterizate de o susceptibilitate magnetică pozitivă foarte mare, dependentă de câmpul magnetic aplicat. Curba de magnetizare se numeşte în acest caz curbă (ciclu) de histerezis (fig. 4) şi este caracterizată de urmatoarele mărimi: HC -câmp coercitiv; Br –inducţie remanentă; BS – inducţie de saturaţie .