Ethernet

1. Introducere

Ethernet este denumirea unei familii de tehnologii de reţele de calculatoare, bazate pe transmisia cadrelor ( engleză: frames ) şi utilizate la implementarea reţelelor locale de tip LAN. Numele provine de la “eter”, care multă vreme s-a crezut că este mediul în care acţionau şi comunicau zeităţile. Ethernetul se defineşte printr-un şir de standarde pentru cablare şi semnalizare aparţinând primelor două nivele din Modelul de Referinţă OSI- nivelul fizic şi legătură de date.

Ethernetul este standardizat de IEEE în seria 802.3. Aceste standarde permit transmisia datelor prin mai multe medii fizice:

– cabluri coaxiale, folosite în primele reţele Ethernet

– cabluri torsadate, folosite pentru conectarea sistemelor individuale la reţea

– cabluri de fibră optică, folosite pentru structura internă (backbone) a reţelei

Ethernetul a început să se răspândească începând din 1980, dezvoltându-se, în detrimentul altor tehnologii cum ar fi Token Ring, FDDI şi ARCNET, până când a ajuns practic singurul protocol de nivel 2 de pe piaţă.

2. Istoric

Ethernet a fost dezvoltat la Xerox Parc, între 1973 şi 1975. În 1975, la Xerox a fost depusă o cerere de brevetare Robert Metcalfe, David Boggs, Chuck Thacker şi Butler Lampson ca inventatori. În 1976, după ce sistemul a fost desfăşurat la Parc, Metcalfe şi Boggs

Ethernet-ul experimental descris în cartea din 1976, mergea cu 3000000 biţi pe secundă (3Mbit/s) şi a avut 8 biţi pentru câmpurile destinaţie şi sursă, astfel încât adresele originale Ethernet nu sunt MAC-urile care sunt în prezent. Prin convenţie software, 16 biţi, după câmpurile destinaţie şi sursă este specificat un tip de packet, dar, după cum spune hârtia “ protocoale diferite care utilizează seturi de tip pachete disjuncte”.

Astfel, în interiorul pachetelelor originale pot varia protocoalele, mai degrabă, decât în pachetele Ethernet-ului curent în care se precizeauă protocolul utilizat.

Metcalfe pleacă din Xerox în 1976, pentru a promova utilizarea calculatoarelor personale şi reţelelor locale ( LAN-ul ), formând 3COM. El a convins DEC, INTEL şi Xerox să lucreze împreună la promovarea Ethernet-ului ca standard, aşa numitul “ DIX ” standard, pentru “Digital/Intel/Xerox”; în care se specifica o viteză de 10 megabiţi/secundă, 48 de biţi pentru câmpurile destinaţie şi sursă; şi 16 biţi pentru câmpul de tip global. Primul proiect standard a fost publicat pentru prima dată în 30 septembrie 1980, de către Institutul de inginerie electrică şi electronică ( IEEE ). Ea a concurat cu două mari sisteme de proprietate, Token Ring şi Token Bus. Pentru a trece peste întârzierile de finalizare la Ethernet "acces multiplu cu detectarea coliziunilor" IEEE şi datorită propunerii competitive din partea Token Ring puternic sprijinit de IBM, sprijinului CSMA/CD în cadrul altor organisme de standardizare (de exemplu, ECMA, IEC şi ISO) a condus la succesul său.

Sistemele de proprietăţi s-au trezit sub un val de produse Ethernet. În acest proces, 3COM a devenit o companie majoră. 3COM a construit primul adaptor cu o viteză de 10Mbit/s (1981), urmată rapid de DEC’s Unibus.

Sistemele Ethernet, cu cabluri torsadate au fost dezvoltate de la mijlocul anilor 1980, începând cu StarLAN, dar devenind cunoscut ca 10Base-T. Aceste sisteme au înlocuit cablul coaxial, pe care sistemele Ethernet de început au fost dezvoltate, cu un sistem de hub-uri legate prin cabluri torsadate neecranate (UTP), în cele din urmă înlocuind sistemul CSMA/CD în favoarea unui sistem de comutare full duplex ce oferă performanţe mai ridicate.

3. Standardizare

Fără a aduce atingere meritelor sale tehnice, standardizarea în timp util a condus la succesul Ethernet. Acesta a necesitat bune coordonate şi activităţi parţial competitive în mai multe organisme de standardizare, cum ar fi IEEE, ECMA, IEC şi în final ISO.

În februarie 1980 IEEE a demarat un proiect, IEEE 802 pentru standardizarea retelelor LAN(Local Area Network).

Grupul DIX , cu Gary Robinson (DEC), Phil Arst (Intel) şi Bob Printis (Xerox), a prezentat aşa-numitul "Blue Book" caietul de sarcini CSMA / CD pentru LAN. Din moment ce IEEE este deschis tuturor profesioniştilor, inclusiv studenţi, grupul a primit comentarii nenumărate pe accesa noua tehnologie.

În plus faţă de CSMA / CD, Token Ring (susţinut de IBM) şi token-Bus (selectat şi susţinut de General Motors) au fost considerate drept candidaţi pentru un standard de reţea LAN. Având în vedere obiectivul IEEE 802 de a transmite un singur standard şi datorită sprijinului puternic oferit de societate pentru toate cele trei proiecte, acordul necesar cu privire la un standard de reţea LAN a fost semnificativ întârziat.