Instalații electrotehnologice

1. Notiuni generale. Clasificarea instalatiilor electrotehnologice. Instalațiile electrotehnologice sunt instalațiile în care energia electrică este transformată întro altă formă de energie concomitent efectuînd procesul tehnologic. După caracterul acțiunii asupra materialului prelucrat toate IET se înpart în: electrotermice ;electrochimice; electromecanice și electrocinetice.

2.Instalatii electrotermice. Notiuni generale. Clasificari. Electrotermia este un domeniu al ştiinţei care defineşte conversia energiei electrice în energie termică. Este un domeniu major prin varietatea aplicaţiilor sale, de la prepararea alimentelor şi a băuturilor până la produse industriale din metale, sticlă, ceramică, mase plastice, hârtie etc. Instalatiile elecrotermice sunt de mai multe tipuri: - cuptoare electrice cu rezistoare la care degajarea caldurii are loc prin efectul Joule-Lenz. Aceste elemente specializate de circuit se numesc rezistoare. Dacă piesa de încălzit joacă şi rol de rezistor, atunci avem un cuptor electric cu rezistoare cu încălzire directă. În cazul în care energia degajată de rezistor se transmite prin convecţie şi radiaţie încărcăturii, cuptorul este de tipul cu rezistoare cu încălzire indirectă. − cuptoare şi instalaţii electrice de inducţie la care încălzirea materialului se datorează efectului termic al curenţilor induşi în metalele plasate într - un câmp magnetic alternativ. Din punct de vedere constructiv deosebim cuptoare de inducţie cu canal şi creuzet; precum şi instalaţii de inducţie pentru tratament termic şi încălzire în volum. − cuptoare şi instalaţii de încălzire dielectrică- bazate pe efectul curenţilor de deplasare şi histerezisului electric, fenomene ce apar în materialele dielectrice sau semiconductoare supuse acţiunii unui câmp electric de înaltă frecvenţă. − cuptoare electrice cu arc la care conversia energetică are loc în arcul electric, fluxul termic transmiţându - se prin radiaţie şarjei. În funcţie de elementele între care apare arcul electric distingem: - cuptoare cu arc cu acţiune directă (fig. 1.1 - f) la care arcul se stabileşte între electrozi şi şarjă. Arcul este în contact cu suprafaţa încărcăturii, acesta încălzindu - se de la radiaţia directă a arcului. - cuptoare cu arc cu acţiune indirectă (fig. 1.1 - g) la care arcul apare între doi electrozi orizontali, căldura transmiţându - se încărcăturii prin radiaţia directă a arcului şi a zidăriei libere a cuptorului. - cuptoare cu arc şi rezistenţă (fig. 1.1 - h) la care arcul apare între electrozi şi şarjă, fiind acoperit de minereu în stare pulverulentă. Încălzirea materialului are loc atât prin radiaţia directă a arcului, cât şi prin efectul termic al curenţilor ce se închid prin topitura de rezistivitate ridicată. − cuptoare şi instalaţii cu fascicul de electroni bazate pe transformarea în căldură a energiei cinetice a electronilor rapizi ce bombardează suprafaţa materialului supus încălzirii. − cuptoare şi instalaţii de încălzire cu plasmă la care energia arcului electric ionizează complet un gaz a cărui temperatură ajunge la valori extrem de ridicate.

3. Instalatii de incalzire cu rezistenta electrica.Notiuni generale. Clasificari.

Instalaţiile de încălzire cu rezistenţă electrică cuprind o gamă largă de echipamente bazate pe

încălzirea determinată de trecerea curentului electric printr-un element rezistiv. Cantitatea de

căldură dQ care apare într-un interval de timp dt în elementul rezistiv de rezistenţă R, parcurs

de curentul electric de intensitate I, este dată de legea lui Joule-Lenz: 2 dQ  RI dt

În funcţie de modul de transfer al căldurii către materialul care urmează a fi încălzit

instalaţiile cu încălzire prin rezistenţă pot fi clasificate după cum urmează: