Protocoale

PROTOCOALE

1. Rolul protocoalelor într-o retea de calculatoare

Prin protocol se întelege un set de reguli si conventii stabilit între participantii la o comunicatie în vederea asigurarii bunei desfasurari a comunicatiei.

Elementele cheie ale unui protocol sunt:

- sintaxa – adica formatul datelor, formatul mesajelor, modul de codare

- semantica – informasia de control, detectia si corectia erorilor

- sincronizarea - selectarea vitezei de transfer a informatiei, ordonarea datelor transmise

Functiile protocolului de comunicatie:

1. sa furnizeze mijloacele de identificare a începutului si sfârsitului fiecarui element

2. sa furnizeze elementele de protocol care comporta anumite comenzi – interogarea, initializarea echipamentelor terminale

3. sa permita identificarea adreselor logice

4. sa detecteze si sa corecteze erorilor de transmisie

5. sa asigure ordinea corecta a blocurilor de date

6. sa furnizeze mijloacele pentru controlul fluxului de date

Compatibilitatea între sisteme diferite poate fi realizata prin adoptarea unor protocoale de comunicatie stratificate standard – de exemplu modelul de interconectare a sistemelor deschise OSI )Open Szstem Interconnection) propus de ISO (International Standards Organization) care se bazeaza pe o ierarhie cu 7 niveluri.

Functiile celor sapte straturi ale modelului OSI:

1. Nivelul fizic (stratul 1) – se ocupa de transmiterea bitilor printr-un canal de informatie

2. Nivelul legatura de date (stratul 2) – permite transferul informatiei între sistemele interconectate. Acesta permite detectarea si corectarea erorilor de transmisie

3. Nivelul retea (stratul 3) – se ocupa cu routarea (transferul) fluxurilor de date între procesele de aplicatie, asigurând stabilirea, mentinerea. Supravegherea si eliberarea conexiunilor prin intermediul functiilor de semnalizare)

4. Nivelul transport (stratul 4) – asigura transportul informatiei între procesele de aplicatie

5. Nivelul sesiune (stratul 5) – permite utilizatorilor de pe masini diferite sa stabileasca între ei sesiuni

6. Nivelul prezentare (stratul 6) – transforma sintaxa datelor de transportat sub o forma recunoscuta de procesele de aplicatie. Protocoalele asigura compatibilitatea de codificare a datelor între diferite sisteme de calcul.

7. Nivelul aplicatie (stratul 7) – furnizeaza mecanismele comune aplicatiilor pentru decodificarea informatiilor schimbate

Circuitul datelor între cele doua sisteme interconectate este urmatorul: de la sistemul emitator datele se deplaseaza începând cu nivelul 7 (aplicatie) spre nivelele inferioare, la fiecare nivel adaugându-se un antet corespunzator nivelului. La nivelul fizic datele sunt transformate în semnale electrice transmise statiei destinatie unde datele se vor deplasa de la nivelul fizic pîna la nivelul aplicatie, la fiecare nivel având loc procesul de eliminare a antetului.

Procesarea informatiilor presupune încapsularea ei – desfacerea si asamblarea ei în pachete de date, dar si adaugarea la fiecare pachet a unor headere.

Standardizarea – rol esential în existenta sistemului deschis, astfel încât diversele componente sa poata conlucra si sa comunice cu exteriorul într-un mod bine definit.

Cele mai importante protocoale din domeniul retelelor de calculatoare:

1. NETBEUI – dezvoltat de Microsoft, folosit la comunicarea calculatoarelor Windows

2. IPX/SPX – dezvoltat de Novell

3. TCP/IP – reprezinta limbajul internetului fiind suportat de toate calculatoarele si sistemele de operare posibile.

Majoritatea sistemelor de operare pot comunica cu mai multe protocoale simultan. Astfel într-o retea este posibila comunicarea cu servere Unix prin TCP/IP, dar si cu servere Novell-Netware

2. Protocoalel nivelului Host-to-Host

A. Protocoale pentru control al transmisiei (Transmission Control Protocol – TCP)

Protocolul TCP se ocupa cu depistarea si corectarea erorilor ce apar la transmisie . TCP – ul de pe dispozitivul emitator va realiza o legatura cu cel de pe dispozitivul receptor, negociind cantitatea de date ce va fi transmisa, ansamblul fiind cunoscut sub denumirea de „circuit virtual”, de aceea acest tip de conexiune de numeste „comunicatie orientata pe conexiune”. TCP este o conexiune full-duplex, cu numarare de jetoane la receptie si corectie de erori. El preia blocuri de informatie, le împarte în segmente numerotate. La destinatie, protocolul TCP existent va reasambla informatia primita de la emitator. Dupa trimiterea fiecarui segment numerotat, protocolul TCP emitator va astepta confirmarea de primire de la receptor, iar daca nu o primeste va retrimite segmentul.

Marele dezavantaj al protocolului TCP este acela ca întârzie transmisia de date.

Descrierea protocolului TCP se realizeaza de obicei împreuna cu protocolul IP pentru ca ele lucreaza împreuna si sunt utilizate în reteaua Internet. Modelul TCP/IP a fost initial utilizat model de referinta în reteaua de calculatoare ARPANET a DoD(Department of Defense).

Suita de protocoale TCP/IP (Transport Control Protocol / Internet Protocol) este esentiala pentru interconectarea unei mari diversitati de echipamente si apoi a conectarii retelelor de calculatoare de diverse tipuri.