Hiperhidroză axială - potențiale tratamente

Introducere

Hiperhidroza axilară este o tulburare cronică autonomă care uneori duce la disconfort social, afectând calitatea vieții și de obicei asociată cu hiperhidroza palmoplantară.

Se caută opțiunile de tratament pentru hiperhidroza axilară fără a utiliza dispozitive sau intervenții chirurgicale, care distrug glandele sudoripare pentru a le îndepărta, este posibil permanent și cele mai multe sunt asociate cu efecte secundare asociate. Este esențial să cunoaștem cauzele, mecanismele de producere și efectele hiperhidrozei pentru a o putea gestiona eficient.

Glandele ecrine devin funcționale la scurt timp după naștere Activitatea lor se face prin fibre C nemielinice colinergice și simpatice postganglionare, care sunt sub controlul hipotalamusului. Acetilcolina, neurotransmițătorul primar, are o contribuție redusă a norepinefrinei la stimularea terminalelor adrenergice. Stimularea colinergică a receptorilor muscarinici inițiază producția transpirației.

Glandele apocrine încep să funcționeze numai sub stimulare hormonală la pubertate.Glandele apocrine sunt inervate de nervi simpatici postganglionari, norepinefrina este neurotransmițătorul primar și astfel răspund la transpirația emoțională.

Glandele sudoripare din axilă sunt activate de stimuli emoționali și termosensibili. Centrul responsabil de transpirația emoțională este controlat de cortex și diferit de ceilalți centri de transpirație, care primesc trasmisii de la stimuli termosensibili. Se crede că hiperhidroza primară se datorează unui control central anormal al transpirației emoționale. Efectul acetilcolinesterazei este redus atunci când transpirația crește.Efectul neuropeptidelor precum polipeptida intestinală vasoactivă, oxidul nitric și gena calcitoninei. peptidele înrudite au fost implicate în provocarea vasodilatației cutanate și a transpirației. Toate, au fost cunoscute că exacerba rata transpirației[1]

Tratamente topice

1. Antiperspirantele

Antiperspirantele utilizate ca tratament conțin clorură de aluminiu hexahidrat în concentrații cuprinse între 6,25% și 40% într-un vehicul de etanol. Ionii de aluminiu precipită mucopolizaharidele, care afectează celulelor epiteliale ale ductului, blocând lumenul. Se stopează mecanic orificiile glandelor sudoripare și împiedică eliberarea transpirației. Acestea sunt utilizate pe pielea uscată în timpul somnului.Pot provoca iritații ale pielii.[2] Într-un studiu, iritația care limitează tratamentul a fost găsită la 26% dintre pacienți.Unele dintre cele mai frecvente efecte adverse a formulării clorurii au fost mâncărimea și usturimea. Din cei 691 de pacienți care prezentau prurit, 70%-prezentau forma ușoară, 21%-moderată și 9%-severă.Clorura de aluminiu, formă parțial neutralizată și tetraclorura de aluminiu și zirconiu se gasesc în Hydrex, un compus mai nou care nu ar irita la fel pielea.Clorura de aluminiu este mai puțin eficientă decât hexahidratul de aluminiu. Acest compus reduce producția de HCl pe piele cu 80% și, prin urmare, este mai puțin iritant. Într-un studiu, un antiperspirant OTC cu putere clinică a fost în medie cu 34% mai eficient decât un topic cu clorură de aluminiu 6,5%.