Analiza Dimensiunii și Structura Resurselor Financiare Publice la Nivelul Ungariei în Perioada 2005-2010

CAPITOLUL I

STRUCTURA RESURSELOR FINANCIARE PUBLICE

În economia modernă se manifestă o crestere mai rapida a necesarului de resurse decat posibilitatile de procurare ale acestora ceea ce inseamna ca tendinţa de creştere a cererii de resurse financiare publice pentru satisfacerea nevoilor sociale creste într-un ritm mai accentuat decât evoluţia PIB.

Resursele dispun de un caracter limitat pe cand cererea de resurse prezinta o tendinta de crestere accentuata. Resursele reprezinta bogatiile unei natiuni si provin in cea mai mare parte din PIB, fiind utilizate pentru consum, export sau formare de capital (prin investitii).

Prin resurse financiare se intelege totalitatea resurselor banesti sau sume de bani administrate de autoritati publice cu scopul de a indeplini sarcini si functii ce revin statului, adica, premise indispensabile functionarii organizatorice de tip statal.

Resursele financiare generale ale unei societati pot fi: resursele populatiei, resursele intreprinderilor publice sau private, resursele organismelor fara scop lucrativ sau resurse ale autoritatilor/institutiilor publice.

Volumul resurselor financiare ale statului depinde de marimea PIB-ului si pobililitatea de a apela la resursele externe (ex:credite bancare).

Resursele financiare publice au la baza resursele financiare ale administratiei centrale si locale, resurse pentru protectia si asigurarile sociale, resurse ale institutiilor/autoritatilor publice autonome, Guvernului revenindu-i rolul de a asigura si distribui prin intermediul acestor resurse bunuri si servicii publice.

Mobilizarea resurselor financiare publice puse la dispozitia statului prin intemediul prelevarilor fiscale (taxe, impozite) duc la o diminuare a capacitatii financiare a platitorului si la reducerea posibilitatilor de satisfacere a nevoilor prin achizitii de bunuri private. Comportamentul pe care il au consumatorii fata de bunurile private si cele publice, precum si raportul dintre acestea sunt puse in evidenta de “curbe de indiferenta” ,reflectand punctele in care preferintele consumatorilor pentru bunuri private ori publice sunt egale, sau dupa caz, indiferente.

Cererile de resurse financiare publice sunt determinate de volumul cheltuielilor publice. La un moment dat oferta de resurse financiare publice poate fi influenţată de o serie de factori:

a) factori economici: prin evolutia PIB pot duce la o sporire a veniturilor impozabile;

b) factori monetari: prin cresterea preturilor, prin accentuarea fenomenelor inflationiste care pot conduce la o sporire a incasarilor din impozite si taxe;

c) factori sociali: ce presupun o redistribuire a resurselor pentru satisfacerea nevoilor de educaţie, sănătate, asigurare socială ale membrilor unei comunitati;

d) factori demografici: care pot influenţa numărul populaţiei active contribuind astfel la sporirea numărului platitorilor;

e) factori politici şi militari: pot asigura o multiplicare a resurselor financiare prin imprimarea unor anumite particularităţi politice, economice, sociale sau financiare,

f) factori financiari: sintetizează influenţa celorlalţi factori mai sus mentionati prin dimensionarea cheltuielilor publice. În acelaşi timp volumul cheltuielilor publice influenţează nivelul deficitului bugetar a cărui finanţare poate necesita resurse suplimentare.

I. Dupa conţinutul lor economic, resursele financiare publice se pot structura astfel:

a) resurse (venituri) fiscale;

b) resurse (venituri) nefiscale;

c) resurse de trezorerie;

d) resurse imprumutate;

e) resurse din emisiunea inflationista de moneda.

Resursele (veniturile) fiscale constituie procese economice de redistribuire a PIB de la persoane fizice sau juridice, la dispozitia autoritatilor publice iar aceste procese se concretizeaza ca prelevari cu un caracter obligatoriu (taxe, impozite, contributii la fonduri financiare publice). Acest tip de resurse constituie cea mai mare parte a resurselor financiare ale statului, desi nivelul acestora este limitat si de cele mai multe ori insuficient. Ca masuri de majorare a acestor resurse presupun ori modificarea cotelor de impunere, ori introducerea de noi impozite, masuri ce necesita autorizarea puterii legislative care nu se poate obtine prea repede.(tabel 1.1)