Analiza politicii de open-market în diferite țări

Capitolul I Noţiuni introductive de open market

Politicile monetare reprezintă procese prin care autorităţile monetare ale unei ţări controlează oferta de bani, deseori vizând o rată dobânzii pentru a obţine un set de obiective orientate spre creşterea şi stabilitatea economiei.

Operaţiunile de open market reprezintă una dintre cele trei principale instrumente de politică monetară, alături de politica rezervelor minime obligatorii şi ratele dobânzii.

Politica de open market exprimă intervenţii ale băncii centrale pe piaţa monetară deschisă în scopul sporirii sau diminuării lichidităţilor entităţilor care operează pe această piaţă.

În mod tradiţional, operaţiunile de open market constau în vânzări sau cumpărări de titluri ale împrumuturilor de stat de către banca centrală. Aceste operaţiuni sunt efectuate la iniţiativa băncii centrale în scopul de a spori sau diminua lichidităţile băncilor.

Operaţiunile de open market determină modificarea cantităţii de monedă centrală disponibilă pe piaţă şi, prin aceasta, variaţia ratei dobânzii în sensul dorit de bancă.

Politica de open market e individualizează prin anumite trasături: iniţiativa în cadrul operaţiunior aparţine băncii centrale; vizează atât alimentarea cu lichidităţi a băncilor centrale cât şi absorbţia acestora;se aplică pe o piaţă specifică şi ţine seama de starea de lichidatate a acesteia.

Efectele politicii de open market exercită un efect cantitativ asupra mărimii masei monetare precum şi un efect de preţ asupra ratelor dobânzilor din economie.

a) Efectul cantitativ se manifestă în monetul în care banca centrală cumpără sau vinde efecte publice. Astfel, în cazul în care banca centrală cumpără titluri, creşte cantitatea de monedă centrală, ceea ce echivalează cu o „ injecţie de monedă”. Invers, prin vânzarea de titluri de către bana centrală se reduce cantitatea de monedă centrală, respectiv are loc o „puncţie” de monedă.

b) Efectul preţ al politicii de open market, la fel ca şi efectul său cantitativ, se manifestă în momentul în care banca centrală cumpără sau vinde titluri de stat pe piaţa monetară. Prin operaţiunile de open market se exercită influienţă atât asupra preţului titlurilor negociate pe piaţa monetară, cât şi asupra ratei dobânzii. Prin acţiunea asupra ratei dobânzii pe piaţa monetară banca centrală are posibilitata să influienţeze condiţiile de refinanţare a băncilor comerciale. De exemplu, în cazul în care banca centrală urmăreşte scăderea ratei dobânzii, va stimula băncile comercale să se refinanţeze de la ea, ceea ce va determina o injecţie de lichidităţi. Invers, când banca cenrală urmăreşte majorarea ratei dobânzii, se reduce cererea de refinanţare a băncilor comerciale.

Efectul preţ al politicii de open market are drept consecinţe semnificative modificarea costului creditelor bancare şi modificarea costului de oportunitate aferent plasamentelor bancare.

Modificarea costului creditelor bancare implică faptul că variaţiile ratei dobânzii de pe piaţa monetară, la care băncile comerciale pot obţine lichidităţi, au repercursiuni asupra mărimii dobânzilor percepute de bănci de la clienţii lor. Aceasta întrucât costul refinanţării băncilor comerciale de la banca centrală se repercutează asupra costului creditelor bancare. De asemenea fluctuaţiile ratei dobânzii de pe piaţa monetară influienţează mărimea dobânzii aferente datoriei publice pentru că statul trebuie să asigure bonurilor de tezaur un randament comparabil cu cel al plasamentelor pe piaţa monetară. Dacă randamentul bonurilor de tezaur, care urmează să fie plasate de stat, este scăzut, băncile comerciale, care dispun de lichidităţi, vor prefera să cumpere titluri de la banca centrală şi nu de la trezăreria statului, care , altfel, rămâne cu bonuri de tezaur neplasate.

Modificarea costului de oportunitate aferent plasamentelor bancare. Băncile comerciale por opta între cumpărarea de titluri de stat de la banca centrală sau de la alţi participanţi pe piaţa monetară şi acordarea de credite agenţilor nebancari, în funcţie de ratele de dobândă aferente acestor operaţiuni. Astfel, dacă rata dobânzii de pe piaţa monetară este mai mare decât rata dobânzii practicată la acordarea de credite agenţilor nebancari, băncile comerciale vor opta pentru cumpărarea de titluri prin open-market şi, astfel, vor reduce oferta de credite. În situaţia inversă, când rata dobânzii de pe piaţa monetară este mai mică comparativ cu rata dobânzii aferentă creditelor bancare, băncile comerciale vor opta pentru sporirea ofertei de credite bancare. În acest caz, ele vor recurge la vânzarea de titluri prin open-market cu scopul de a obţine lichidităţile necesare angajării în operaţiunile de creditare a agenţilor nebancari.