Cota unică de impozitare

Vreme de secole, până la utopia social-democrată numită „statul bunăstării”, impozitarea s-a făcut în cotă unică. În Europa feudală, în care pactul feudal definea raporturi sociale între suzerani şi vasali, impozitarea însemna preluarea, în natură, a unei anumite „cote” din producţia agricolă. „Zeciuiala” pare a fi strămoşul fiscal, mult mai blând - e adevărat, al cotei unice de astăzi.

În 1981, în Wall Street Journal, Robert Hall şi Alvin Rabushka formulau paternalist argumentul contemporan în favoarea unei „flat tax”. Avantajul cotei unice ar fi dat, în principal, de simplitatea sistemului fiscal. Apoi, un nivel de impozitare mai scăzut va stimula economisirea, investiţiile şi activitatea antreprenorială, care vor susţine progresul economic general.

A avut in practica aplicarea cotei unice aceste efecte?

S-au facut multe studii in aceasta privinta, si pornind de la cateva lucrari internationale voi prezenta conceptia mea cu privire la acest subiect.

Basham, Patrick si Daniel Mitchell spun, in Lesson from Abroad – Flat Tax in Practice, ca “din cauza globalizarii statele sunt intr-o concurenta fiscala mai mare, pentru a atrage noi investitori, ceea ce va determina cresterea numarului de state care folosesc cota unica de impozitare… Dar rata acestei cote trebuie sa aiba un nivel relativ scazut”.

Coroborat cu masurile de incurajare a investiilor straine, cota unica va atrage pe viitor cetateni ai altor state sa-si stabileasca rezidenta fiscala in tara respectiva si sa plateasca taxe pe veniturile lor globale acolo si pentru a beneficia de un regim favorabil de impozitare.

Mai mult decat atat, trebuie avut in vedere ca, in contextul economic global actual, cand fiecare tara doreste sa isi mentina/sa creasca nivelul de competitivitate in scopul atragerii de cat mai multe investitii straine si de scoatere la suprafata a veniturilor din economia subterana, un sistem cu cote de impunere progresive nu poate sustine aceste obiective, schimbarea cotei unice cu impozit progresiv aratand pe langa o instabilitate a sistemului fiscal si o impovarare a contribuabililor.

Eu sunt de acord cu faptul ca investitorii cauta mediile de afaceri in care povara fiscala este cat mai redusa, dar acesta nu este singurul factor pe care il au in vedere. Nici aplicarea cotei unice nu duce in mod obligatoriu la reducerea poverii fiscale. Iar in ceea ce priveste fixarea acestei cote, nici o marime nu are o valoare de principiu. Problema ratei unui impozit, care, prin definiţie este

destinat să înlocuiască toate celelalte impozite, implică alegerea unui nivel de impozitare foarte ridicat pentru garantarea unor încasări fiscale cel puţin egale cu cele procurate prin impozitele

ce ar urma să fie înlocuite

J. B. Colbert nu se sfia să pună impozitarea pe acelaşi taler metaforic cu jumulirea gâştelor. Este adevarat ca problema reala a dezbaterii tine mai degraba de numarul penelor jumulite (nivelul general al impozitarii) decat de modul de jumulire a gastei (natura impozitarii). Căci, indiferent dacă „jumulirea” se face uniform sau proporţional (în cotă unică), ceea ce este important ţine de şansele rămase gâştei contribuabile de a zbura, de a se dezvolta.

Sa analizam un exemplu. In Slovacia, adoptarea cotei unice de impozitare s-a corelat cu o crestere a investitiilor straine directe, 2,29 miliarde de euro in anul respectiv. Cu toate acestea, impactul pozitiv al acestui regim fiscal este exagerat. Astfel, pozitia Slovaciei de magnet pentru companiile auto, precum VW si Peugeot, se bazeaza in primul rand pe mana de lucru ieftina si calificata, si pe pozitia geografica, mai degraba decit pe cota unica de impozitare.

Cum explicam faptul ca Ungaria, Polonia si Cehia au atras de 10 ori mai multe investitii decat in Romania, in conditiile in care au avut si impozit progresiv, si contributii la asigurarile scociale si costuri salariale pe ora de munca mult mai mari decat in Romania?

Pentru ca valoarea banilor investiti intr-o tara nu este rezultatul unei formule matematice. Sunt multi alti factori care intra in joc decat nivelul impozitarii. De exemplu, un nivel ridicat al coruptiei ar putea anula toate beneficiile unei cote mici de impozitare. Pe de alta parte, exista factori asupra carora nu avem nici un control, cum ar fi asezarea geografica.