Despre monedă, bănci și credite în religie și istorie

MONEDA

Istoria banilor începe odată cu istoria omenirii. Se apreciază faptul că inițiativa de creeare a banilor reiese din dorința de înlăturare a trocului, sistemul folosit încă din Epoca de Piatră, pentru realizarea schimburilor comerciale dintre oameni. Încă de la început oamenii au început să găsească diferite metode practice de supraviețuire, cu ar fi: aratul ogoarelor, creșterea animalelor, pescuitul, ș.a.

Trocul a fost introdus în momentul în care oamenii au conștientizat că produc mai mult de cât ar putea ei consuma. Cele mai cunoscute produse de schimb în cazul trocului au fost reprezentate de grâne, condimente, sare și animale. Excesul de anumite produse și lipsa de alte produse necesare traiului, au determinat realizarea schimburilor după nevoile de bunul dorit. Nu numai produsele agricole au fost utilizate în realizarea schimburilor, în alte culturi, diferite părți ale lumii erau folosite mărgele de fildeș sau pietre șlefuite, folosite ca podoabe.

Un caz interesant a fost descoperit în arhipelagul Carolinelor, în insula Yap, unde schimburile se realizau cu ajutorul unor „monede” de pietre imense (găurite la mijlor pentru a putea fi transportate), întrucât pe această insulă nu existau cariere de piatră, iar oamenii pentru a-și arăta averea față de ceilalți, țineau aceste „monede”de piatră în fața casei lor, în condițiile în care nimeni nu putea să o fure deoarece avea un diametru de aproximativ 3.5 m și cântăre 5 tone.

În anul 650 î.Hr. apar primele monede prețioase într-o colonie grecească aflată în Asia Mică, numită Lydia. Aceste monede erau confecționate din electrum, un mixt de aliaj din aur și argint. Tot în această perioadă au fost bătute și primele monede din aur de către regele Lydiei, Cressus. În acea perioadă, această colonie grecească a devenit cea mai bogată din împrejurimi.

Primii bani de hârtie au fost inființați de către chinezi, datorită lipsei de cupru, care era cea mai folosită monedă din perioada respectivă. Conducătorul imperiului chinez, Kublai Khan, a rămas în istorie ca fiind primul conducător care a impus folosirea bacnotelor de hârtie. Marco Polo a fost primul primul om de pe continentul european care a văzut și utilizat banii de hârtie pe continentul Asiei. Acesta a făcut o expediție în China unde își nota toate întâmplările pretrecute în jurnalul său, Călătoriile lui Marco Polo, unde a scris modul cum erau emiși banii banii: „Toate aceste bucăti de hârtie sunt emise cu o solemnitate la fel de mare ca și cand ar fi de aur sau argint pur, și pe fiecare bacnotă mai multe oficialitati iși aplica șigiliul și își înscriu numele. Când toate pregatirile au luat sfârșit, un Înalt Ofițer al Khan-ului aplică și sigiliul special ce i s-a incredințat în acest scop, forma de sigiliu rămâne imprimată în roșu, și banii devin astfel oficiali. Orice falsificare este pedepsită cu moartea. În fiecare an, Khanul produce cantități enorme de bani fără a cheltui nimic, o valoare ce echivalează toate bogățiile lumii.” În timp ce pe bancnotele americane de la înființare până acum scrie ‘IN GOD WE TRUST’ (În Dumnezeu credem), la chinezi scria ‘ALL COUNTERFEITERS WILL BE DECAPITATED, (Toți falsficatorii vor fi decapitați).’

În Europa monezile au circulat până în anul 1600. În anul 1661 Banca din Stockholm a introdus banii de hârtie, fiind urmată de Banca Angliei, care, în 1694, a emis renumitele „note de rulare la numerar”. După introducerea banilor de hărtie, s-a creat un sistem monetar, care s-a dezvoltat pe întreaga perioada, de la introducere până în zilele noastre, care continuă să evolueze într-un mod pozitiv.

LEUL

Pe teritoriul nostru, în România, monedele au apărut pentru prina dată la malul

Mării Negre, unde se aflau cetățile grecești. Monedele care circulau în acea perioadă erau drahmele, staterii și tetradrahmele, care puteau să fie de bronz, argint sau aur.

Cu aproximativ 150 de ani în urmă, mai exact în 1867, leul a reprezentat moneda națională a celor 4 mari Principate Române (Țara Românească, Moldova, Dobrogea și Transilvania), pe teritoriul cărora mai circulau în paralel încă un număr foarte mare de monezi straine, cum ar fi: ducatul olandez, rubla, francul, ș.a. Monedele de aur a Principatelor Române erau egale ca valoare cu monedele unor țări puternice din vremea aceea, Franța, Italia, Elveția. E greu de imaginat că acum aproximativ 150 de ani, moneda țării noastre avea o valoare atât de importantă, încât se putea bate cot la cot cu țările europene.

În 1867, Carol I, domnitor al Principatelor Române, reușeste să promulge legea care avea să modernizeze țara „Legea pentru înființarea unui sistem monetar și pentru fabricarea monedei naționale”, care preciza că moneda va avea pe o parte imprimată nominală și anul baterii, iar pe cealaltă parte a bancnotei vor fi imprimate armele țării. Acest proiect a fost început încă din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. După promulgarea legii, au fost bătute următoarele monede:

-monede de 5, 10 și 20 de lei, confecționate din aur;

-monede de 50 de bani, confecționate din argint;

-monede de 1, 2, 5 și 10 bani, cofecționate din cupru.

În anul 1880 a fost înființată Banca Națională a României, care e singura bancă care are dreptul să emită monedă de metal și bancnote de hârtie. În data de 1 iulie 2005 a avut loc denominarea leului românesc, prin urmare leul actual, 1 leu (RON) reprezenta 10.000 lei vechi (ROL). În urma acestei denomizări, leul pirde 4 zerouri.

România este deținătoarea recordului mondial al celei mai mici bancnote emise de vreo bancă centrală vreodată. Bancnota de 10 bani emisă în 1917 deține recordul întrucât dimensiunile acesteia sunt de 27.5 x 38 mm. În timp ce statul Filipine deține recordul mondial pentru cea mai mare bancnotă emisă vreodată de către o bancă centrală. Bancnota a fost emisă pentru comemorarea a 100 de ani de când statul Filipine și-a declarat independența, fiind emisă în anul 1998. Această bancnotă are demensiunile de 22 x 33 cm și a fost emisă în doar 1000 de exemplare, valoarea acesteia fiind nu mai puțin de 3700 de dolari și este destină expres colecționarilor.