Evaziunea fiscală și repercusiunea impozitelor

Caracterizarea si formele evaziunii fiscale

Evaziunea fiscala reprezinta sustragerea de la impunerea a unei parti mai mari sau mai mici din materia impozabila. Ca fenomen, se intalneste deopotriva atat pe plan national cat si pe plan international. In functie de modul cum este realizata, sustragerea de la impunere poate fi:

• Sustragere realizata la adapostul legii;

• Sustragere care se realizeaza cu incalcarea legii, fiind, deci, ilicita sau frauduloasa.

Sustragerea realizata la adapostul legii este posibila, deoarece legislatia din diferite tari permite scoaterea de sub incidenta impozitelor a unor venituri, parti de venituri, componente ale averii ori a anumitor acte si fapte care, in conditiile respectarii riguroase a cerintelor principiilor impunerii, nu ar trebui sa scape de la impozitare.

Exemple de sustragere la adapostul legii:

Impunerea veniturilor realizate de anumite categorii de personae fizice pe baza unor norme medii de venit, creeaza conditii pentru contribuabilii care realizeaza venituri mai mari decat media, sa nu plateasca impozit pentru diferenta respectiva.

In unele tari, legea da dreptul unui intreprinzator persoana fizica sa-si declare sotia si copiii drept asociati, chiar daca acestia nu au nici o contributie la capitalul social sau la activitatea firmei. O astfel de asociatie permite ca profitul sa fie repartizat intre asociati fictivi, iar impunerea sa se faca separat. In acest mod, se ajunge ca impozitul platit statului sa fie mai mic.

Se intalnesc, de asemenea, situatii cand, in vederea impunerii, venitul total al sotilor sa fie impartit in mod egal, intre acestia, indiferent de aportul concret al fiecaruia la realizarea lui. In acest fel se creeaza conditii pentru ca impozitul datorat statului sa fie diminuat.

Sustragerea de la impunere in baza legii poate fi evitata prin corectarea, perfectionarea si imbunatatirea continutului legii care au facut-o posibila.

Evaziunea fiscala frauduloasa se intalneste pe o scara larga si se infaptuieste cu incalcarea prevederilor legale, bazandu-se, deci, pe frauda si pe rea credinta. Drept urmare, acest fenomen antisocial trebuie combatut puternic, fiindca sustrage de la bugetul public un volum important de resurse financiare care ar putea fi folosit pentru acoperirea unor cheltuieli de ordin social sau economic.

Frecvent, evaziunea fiscala frauduloasa se intalneste sub diferite forme, cum ar fi: tinerea unor registre contabile nereale; distrugerea voita a unor documente care pot ajuta la aflarea adevarului privind livrarile de marfuri, preturile folosite, comisioanele incasate sau platite etc.; intocmirea de documente de plata fictive, modificarea nejustificata a preturilor de depozitare; practicarea unor preturi de livrare ori a unor cote de adaos comercial cu un nivel mai ridicat decat al celor afisate, declarate sau inregistrate in contabilitate; intocmirea unor declaratii vamale false la importul sau exportul de marfuri; intocmirea de declaratii de impunere false, cand cu buna stiinta nu sunt mentionate decat o parte din veniturile realizate etc.

Indiferent daca agentul economic foloseste calea neinregistrarii corecte (nedeclararii la organul fiscal) a tuturor veniturilor realizate din activitatea de baza ori din alte surse sau pe aceea a incarcarii nejustificate a costurilor de productie, a cheltuielilor de circulatie ori a cheltuielilor aferente altor surse de venituri, obiectivul urmarit de acesta este unul singur, si anume, diminuarea profitului impozabil si, pe aceasta baza, reducerea la minimum a impozitului datorat.” ( Iulian Vacarel, Relatii financiare internationale, Editura Academiei Romane, 1995)

In tarile cu o exeperienta bogata in fiscalitatea adaptata cerintelor economiei de piata, evaziunea fiscala (specifica mai ales T.V.A.) poate fi intalnita si sub forme, cum sunt:

• Frauda pe termen lung, care apare atunci atunci cand un agent economic, care si-a creat in timp o buna reputatie prin comportament si rezultate, inceteaza brusc platile, declarandu-se in stare de faliment, dupa ce in prealabil a avut grija sa-si transfere profitul in alta tara;

• Frauda pe termen scurt, care poate fi intalnita atunci cand o noua intreprinderea infiintata (cu intentia ascunsa de a obtine bani prin pretentii false), inainteaza organelor fiscale o cerere justificata de rambursare a T.V.A., incat dupa rambursare intreprinderea in cauza isi inceteaza activitatea, iar platitorul dispare;

• Sindromul „Phoenix”, cand o firma ce avea obligatii de plata a T.V.A. se declara in stare de faliment sau se lichideaza, dar apare o alta firma cu acelasi director. In acest caz, organelor fiscale le revine sracina de a incerca sa incaseze impozitul de la unitatea falimentara sau lichidata’

• Sindromul „companiilor multiple” apare in cazul in care sunt inregistrate mai multe firme, printre care si una fantoma. Aceasta din urma solicita rambursarea taxei pe valoare adugata fara sa fi participat la plata celei colectate, dupa care dispare;

• Manipularile insignifiante care se concretizeaza in efectuarea unei serii de modificari marunte in contabilitate ca, de exemplu: omiterea de la insumare a unor pagini, inregistrarea repetata a unor facturi de intrare, reportare gresita etc. Toate acestea condus la intocmirea unui decont T.V.A. incorect.