Federalismul Fiscal în Canada

Introducere

Canada este o ţară fundamental federală, situată pe un teritoriu vast, al doilea după Rusia, având o populaţie de circa 30 de milioane de oameni.Canada are două limbi oficiale, engleza şi franceza, şi ţara se împarte în mai multe districte economice. Canada a devenit federaţie înanul 1867, când fosta colonie britanică din Canada a fost împărţită în două provincii noi, Quebec, unde se vorbeşte majoritar limba franceză, şi Ontario, unde se vorbeşte frecvent limba engleză. Alte două colonii britanice, situate de-a lungul costei Atlanticului, Nova Scotia şi New Brunswick, au fost adăugate pentru a se forma o federaţie cu patru provincii.

În 133 de ani de la acel moment, federaţia a crescut pentru a cuprinde cea mai mare din jumătatea de nord a continentului nord-american, care se întinde de la Oceanul Atlantic la Oceanul Pacific şi până la Oceanul Arctic, fiind formată din zece provincii şi trei teritorii. Începând ca o federaţie destul de centralizată, Canada, în acomodarea diversităţii interne a populaţiei şi a economiilor regionale a devenit una dintre cele mai descentralizate federaţii din lume.

Guvernul este alcătuit dintr-un guvern federal, 10 guverne provinciale, 3 guverne teritoriale, precum şi din numeroase guverne la nivel local sau municipal. Toate tipurile de guvern respectiv cel federal, cel provincial şi cel teritorial sunt fundamentate pe un sistem parlamentar de tip „Westminster”. Există de asemenea un sistem de protecţie socială pentru majoritatea comunităţior aborigene.

Senatul din Canada este aşa numitul „Upper House”, iar membri lui sunt numiţi de primul ministru şi menţinuţi în funcţie până la pragul de pensionare, de 75 de ani.

House of Commons, instituţie ce succede Senatul; membrii acestei instituţii sunt aleşi printr-un sistem electoral, iar numărul şi distribuirea locurilor se face în fucţie de marimea fiecărei provincii. Primul ministru Canadian trebuie să aleagă puterea executivă dintre cei aleşi în House of Comons sau cei din Senat, cu precizarea că executivul se va ocupa în cea mai mare măsură de probleme apărute la nivel regional, de probleme lingvistice, precum şi de alte probleme la fel de importante. Ca să rămână la guvernare, executivul trebuie să câştige voturi în Lower House, pe problematici considerate de interes major pentru platforma lor de guvernare.

Conducerea la nivel provincial şi teritorial este unicamerală. Membrii acestor instituţii sunt aleşi după aceeaşi metodă folosită şi la House of Commons, iar relaţia dintre executiv şi legislativ este aproximativ aceeaşi ca li la nivel înalt (House of Commons).

Guvernul federal, precum şi cele 10 guverne provinciale sunt recunoscute şi existenţa lor este garantată prin Constituţia ţării. Guvernul federal, precum şi cele provinciale sunt independente una faţă de cealaltă; nu există raport de subordonare între ele. Conducerile provinciale, precum şi cea federal-parlamentară sunt considerate suverane pe ariile lor prestabilite unde acţionează.

Guvernul federal are putere legislativă şi de coerciţie în domenii ce ţin de: liberalitatea pieţei şi a comerţului, apărare naţională, afaceri externe, drept penal, dreptul muncii, precum şi în taxarea directă şi indirectă.

Guvernele de la nivel provincial au putere legislativă şi de coerciţie în domenii vaste şi foarte importante ce ţin de: educaţie, sănătate, asistenţă socială, drept civil, afaceri la nivel local, licenţiere, managementul mediului (dreptul la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic), dezvoltare durabilă, dreptul proprietăţii, precum şi alte problematici la nivel local.