Măsurile socio-economice adoptate în contextul crizei provocate de COVID-19

Izbucnirea unei epidemii creează probleme nu doar în ceea ce privește suferința și pierderea vieții omenești, ci și asupra efectelor economice care implică crize, creșterea șomajului și a sărăciei și mult mai multă suferință. Consecințele nu sunt doar economice, ci și sociale si politice. Măsurile adoptate la nivel european pentru sprijinirea economiei UE și a diferitelor state membre, puternic afectate de criză, includ adoptarea unor reguli mai flexibile privind ajutorul de stat. Statele membre au fost autorizate să adopte măsuri de sprijinire a structurii economice prin abaterea de la normele obișnuite privind ajutorul de stat. Impactul socioeconomic al crizei provocate de COVID-19 are o amploare de o inceritudine extraordinară. Încă din acest moment, cu siguranță această criză oferă provocări nemaiîntâlnite pentru sistemele economice ale statelor membre.

Astfel se recurge la o multitudine de măsuri sociale și economice, precum cele pentru sprijinirea salariaților. Acestea constau în faptul că guvernul trebuie să ofere sprijin în special lucrătorilor cu responsabilități familiale, în timpul închiderii școlilor și gospodăriilor, așa încât provocările impuse de către epidemie asupra economiei să fie reduse până la eliminarea acesteia. Făcând referire tot la guvern, acesta trebuie să analizeze opțiunea de a oferi subvenții întreprinderilor pentru a susține plățile rapide și să aloce subvenții salariale suplimentare tuturor lucrătorilor afectați de către criză, acestea fiind un venit de bază pentru aceștia. Fondurile naționale, de exemplu fondurile de securitate socială, pot fi obținute la rate scăzute ale dobânzii, astfel încât să se poată oferi unele ajutoare. Societățile au obligația să se asigure că sunt respectate regulile privind măsurile de distanțare socială, evitându-se adunările nefolositoare.

Guvernul are obligația să includă măsuri care vin în ajutorul întreprinderilor vulnerabile, pentru a se evita pierderile locurilor de muncă și să se păstreze întreprinderile operaționale. Statul trebuie să aibă siguranța că sprijinul acordat ajunge la IMM-uri, la întreprinderi și la toți lucrătorii. În primul rand, ar trebui să se efectueze toate măsurile necesare pentru a menține infrastructura economică, întreprinderile și personalul. Prin urmare, se recurge la anumite măsuri prin care Guvernul ar trebui să acorde subvenții directe întreprinderilor pentru a se acoperi o parte din cheltuielile cu salariile personalului sau pierderile de venituri. Totodată statul oferă un program de credite zero pentru întreprinderile cu o anumită dimensiune care au avut de suferit de pe urma epidemiei de COVID-19. O altă măsură destul de importantă ar fi sprijinul oferit de către autoritățile fiscale prin oferta de flexibilitate societăților care dispun de probleme cu fluxurile de numerar. În cazul companiilor aflate în dificultate, trebuie luate în calcul măsurile de acordare a concediului temporar neplătit până la restabilirea situației pandemice.

În această perioadă plină de îndoieli și nesiguranță, întreprinderile sunt supuse unor eforturi substanțiale în ceea ce privește accesarea materiilor prime de bază, livrarea produselor dar și accesarea piețelor cheie. Astfel printre măsurile pentru susținerea lanțurilor de aprovizionare se numără sprijinul financiar pentru subvenționarea comerțului pentru importul de produse. Guvernul asistă în procesul de întocmire a unei liste principale de importatori și furnizori și colectarea datelor de bază despre capacitatea de producție și constrângeri. Colaborarea cu statul pentru a garanta că orice măsură impusă de către guvern nu generează tulburarea lanțurilor de aprovizionare a serviciilor esențiale, spre exemplu medicamente și produse aimentare.