Sistemul financiar al româniei. Politică financiară. Bugetul public

1. Conţinutul şi structura sistemului financiar

Sistemul financiar are un rol esenţial în economia unei ţări. De exemplu, În S.U.A., sistemul financiar cuprinde:

- instrumentele financiare;

- pieţele financiare;

- instituţii financiare.

În această ţară, conceptul de finanţe este mai larg cuprinzând şi unele aspecte ce aparţin de monedă, circulaţia monetară, credit şi chiar probleme legate de exemplu, de organizarea afacerilor, management financiar, obiective ale firmelor.

În ţara noastră, multă vreme nu a existat un sistem financiar bine închegat şi organizat. Preocupări pentru ştiinţa financiară au existat încă din secolul al XlX-lea, Dimitrie Sturdza, Petre Carp şi Ion Ghica, fiind printre primii care au încercat să definească noţiunea de finanţe.

În secolul al XX-lea, preocupările pentru perfecţionarea conţinutului şi instrumentelor financiare au fost continuate de mari specialişti printre care, Ion Răducanu, Victor Slăvescu, Virgil Madgearu, Gh. Taşcă, Ştefan Dumitrescu.

Într-o accepţiune modernă, sistemul financiar reprezintă totalitatea instrumentelor, actorilor, instituţiilor care realizează gestionarea patrimoniilor (individuale, ale firmelor, ale societăţilor financiare şi ale statului). Deci sistemul financiar - altfel spus - cuprinde ansamblul autorităţilor şi instituţiilor care gestionează banii publici şi privaţi, mai concret, fluxurile financiare aferente. Sistemul finanţelor cuprinde şi organizarea reţelei, pieţelor, fluxurilor, cât şi instituţiile şi pârghiile financiare, normele metodologice, legislaţia.

Actualmente, pentru sistemul financiar al României se conturează următoarea structură:

- finanţe publice;

- finanţele private.

Sistemul financiar constă în desfăşurarea unei activităţi complexe în scopul creării şi schimbului de fluxuri băneşti. Este vorba de activităţi în legătură cu banii sau alte active.

Componentele sistemului financiar sunt:

- bugetul de stat şi bugetele locale;

- asigurările sociale de stat;

- fondurile speciale extrabugetare;

- creditul public şi bancar;

- asigurările de bunuri, persoane şi răspundere civilă;

- finanţele unităţilor economice (R.A., S.C., etc.).

În România, sistemul financiar cuprinde instituţii, intermediari, legislaţia financiară, norme metodologice, standarde, etc.

Instituţiile financiare şi bancare sunt conduse, îndrumate şi coordonate de către Parlament – ca organ suprem al puterii legislative – care dezbate şi adoptă bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, adoptă legi privind activitatea financiar-bancară, exercită controlul financiar, etc.

Organul suprem al puterii administrative este Guvernul care exercită conducerea generală a activităţii executive în domeniul finanţelor publice.

Ministerul Finanţelor aplică strategia şi programul guvernului în domeniul finanţelor publice. Acest minister elaborează proiectul bugetului statului, execută bugetul, organizează fiscalitatea, repartizează fonduri pentru funcţionarea normală a puterii publice, emite titluri financiare ale statului, contractează împrumuturi externe şi datorie publică, mandatează alte instituţii ale statului sau private pentru realizarea fluxurilor finanţelor publice, elaborează în mare parte politica financiară, iniţiază legi cu caracter financiar;