Surse de Finanțare a Activităților Instituțiilor Publice

I SURSE DE FINANŢARE A ACTIVITĂŢILOR INSTITUȚIILOR PUBLICE

În vederea realizării sarcinilor şi funcţiilor ce-i revin, statul trebuie să organizeze şi să supravegheze un important mecanism care să asigure realizarea practică a obiectivelor politice şi sociale a forţelor aflate la guvernare. Astfel, după stabilirea prin Legea anuală a bugetului, a volumului şi structurii resurselor publice care trebuiesc mobilizate, o componentă majoră a procesului formării acestor resurse, este aceea a mijloacelor şi metodelor care să asigure colectarea, dar mai ales gestionarea eficientă a acestora. În acest context, un rol important îl au instituţiile publice prin intermediul cărora se derulează atât procesul de constituire, cât şi cel de utilizare a principalelor resurse publice ale statului. Din ce în ce mai frecvent, se manifestă cererea sporită de resurse financiare, generată de creşterea nevoilor sociale într-un ritm mai rapid decât cel al evoluţiei produsului intern brut.

În frecvente cazuri se pune întrebarea: Care sunt acele persoane

juridice pe care le includem în noţiunea de „instituţii publice”?

În consecinţă, Legea finanţelor publice stabileşte că noţiunea de instituţii publice cuprinde:

a) Parlamentul României;

b) Administraţia Prezidenţială;

c) ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei

publice, centrale şi locale;

d) alte autorităţi publice;

e) instituţii publice autonome;

f) instituţiile de subordonare centrală sau locală, indiferent de

modul de finanţare a activităţii acestora.

Sfera noţiunii de „instituţii publice”, astfel cum este stabilită prin

Legea nr. 500/2002, este specifică domeniului finanţelor publice. În alte

domenii, este posibil ca sfera de cuprindere a noţiunii de „instituţii publice”

să fie alta, respectiv mai largă sau mai restrânsă, după caz.

Instituțiile publice-entități ale administrație centrale și locale care oferă o gamă largă de servicii non-marfare pentru satisfacerea nevoilor colectivităților și cu ajutorul cărora statul își îndeplinește atribuțiile.

Proiectele bugetelor instituţiilor publice se elaborează de către

organele de conducere ale acestora, ţinând seama de normele stabilite de

Ministerul Finanţelor Publice, emise în baza competenţei prevăzute de

Legea privind finanţele publice .

După regimul de finanţare, instituţiile publice pot fi :

a) Instituţii publice finanţate integral de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale, bugetele locale, după caz .

b) Instituţii publice finanţate din venituri proprii şi subvenţii acordate din bugetul de stat din bugetele fondurilor speciale, sau din bugetele locale.

c) Instituţii publice finanţate integral din venituri proprii (autofinanţate). Sunt similare instituţiilor publice prezentate anterior, cu diferenţa că acestea nu beneficiază de nici o subvenţie de la ordonatorul superior de credite.

d) Instituţii publice finanţate din credite externe sau fonduri nerambursabile. Fondurile externe rambursabile sau nerambursabile de care beneficiază instituţiile publice din ţara noastră vin, cel mai adesea, în completarea alocaţiilor de la bugetul de stat şi a veniturilor proprii ale instituţiilor respective.

Instituţiile publice pot beneficia de alocaţii bugetare nerambursabile, pe care le cuprind în bugetul propriu, în scopul realizării unor obiective sau programe în condiţiile legii.

Veniturile realizate de instituţiile publice finanţate integral de la bugetele publice se varsă la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat sau bugetele locale, după caz, în funcţie de subordonarea lor.

Provenienţa veniturilor proprii ale instituţiilor publice poate fi diversă. Aceste venituri pot proveni din taxe, chirii, manifestări culturale şi

sportive, concursuri artistice, publicaţii, impresariat, exploatarea firmelor,

prestaţii editoriale, studii, proiecte, prestări de servicii, lucrări, exploatări ale

unor bunuri pe care le au în administrare şi altele stabilite în condiţiile legii.

Fondurile băneşti acordate de persoane fizice şi juridice, primite ca donaţii şi sponsorizări de instituţiile publice finanţate integral de la buget, se varsă direct la bugetul din care se finanţează acesta. Cu aceste sume se majorează creditele bugetare ale bugetului respectiv şi care urmează să se utilizeze potrivit legii.

Pentru fundamentarea veniturilor instituţiilor publice se ţine cont de o serie de criterii :

• existenţa bazei legale a realizării veniturilor;

• execuţia preliminară pentru anul de bază, corectată cu eventualele influenţe prevăzute pentru viitor;

• analiza şi studierea comparativă a veniturilor şi cheltuielilor realizate pe total, pe structură şi în dinamică.

Estimarea cuantumului veniturilor are la bază estimările din bugetul anului anterior şi mutaţiile care pot apărea în structura contribuabililor, obiectelor impozabile în anul următor, dar şi a altor elemente cum ar fi: efectul modificărilor de ordin legislativ, memorandumuri semnate cu instituţiile financiare internaţionale, etc.