Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi

Introducere

Dezastrul de la Fukushima a fost al doilea cel mai semnificativ incident nuclear, după cel din 26 aprilie 1986 de la Cernobîl, iar cel de-al doilea dezastru a primit clasificarea evenimentului la Nivelului 7 al Scalei Internaționale a Evenimentelor Nucleare.

Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi a avut loc la data de 11 martie 2011 la centrala electrică atomică Fukushima din Japonia, care este alcătuită din 4 reactoare nucleare, ca urmare a cutremurului de magnitudinea 9.0 grade pe scara Richter din nord-estul tării de la ora 14:46, urmat de un tsunami de mari proporții.

Centrala nucleară Fukushima I a fost nevoită să recurgă la acumulatoarele electrice de rezervă, dar acestea au o capacitate limitată. Imediat după cutremur, reactoarele active își închid automat reacțiile de fisiune susținute. Cu toate acestea, tsunamiul a dezactivat generatoarele de urgentă care ar fi furnizat energie pentru a controla și a opera pompele necesare pentru răcirea reactoarelor. Răcirea insuficientă a condus la trei crize nucleare, explozii chimice de tip hidrogen-aer și eliberarea de materiale radioactive în unitătile 1, 2 și 3 de la 12 martie la 15 martie. Pierderea răcirii a determinat, de asemenea, piscina pentru depozitarea combustibilului uzat din reactorul 4 să se supraincălzească la data de 15 martie datorită căldurii de dezintegrare de la barele de combustibil.

Deși nu au existat decese din cauza radiațiilor accidentului, numărul eventual de decese cauzate de cancer este de așteptat să fie în jur de 130-640 de persoane în anii și deceniile următoare. Comitetul științific al Organizației Națiunilor Unite privind efectele radiației atomice și Organizația Mondială a Sănătății raportează că nu va exista o creștere a pierderilor de sarcină, a nașterilor de copii morți sau a tulburărilor fizice și psihice la copiii născuți după accident. Cu toate acestea, se estimează că aproximativ 1600 de decese au avut loc datorită condițiilor de evacuare.

În data de 5 iulie 2012 Fukushima Nuclear Accident Independent Investigation Commission (NAIIC) a constatat că accidentul a avut cauze previzibile și că operatorul de la Tokyo Electric Power Company (TEPCO) nu a reușit să îndeplinească cerințele de siguranță de baza, pregătirea pentru conservarea daunelor colaterale și elaborarea planurilor de evacuare.

O barieră înghețată a solului a fost construită în încercarea de a preveni o contaminare ulterioară a apelor subterane, însă în iulie 2016 TEPCO a arătat că peretele gheții nu a oprit apa din adâncime să curgă și să se amestece cu apă foarte radioactivă în interiorul clădirilor reactorului distrus , adăugând că acestea sunt "incapabile să blocheze apele subterane cu pereții congelați".

În februarie 2017, TEPCO a lansat imaginile făcute în interiorul reactorului 2 printr-o cameră cu telecomandă, care arată că există o gaură de 2 metri în grătarul de metal sub vasul sub presiune din vasul de reținere principal al reactorului.

Trecând peste noțiunile introductive, analizând consecințele grave ale acestui accident nuclear, al doilea cel mai grav din istoria omenirii după cel de la Cernobâl din 1986, pot fi enumerate o serie de evenimente care relevă puterea devastatoare a naturii și neputința oamenilor privind asigurarea unui habitat lipsit de pericole:

• Peste 160 000 de oameni au fost evacuați din localitate și din zonele învecinate ca urmare a riscului ridicat de radiații

• Peste 20 000 de oameni au decedat/ au fost dați dispăruți

• Cantitatea de cesiu-137 radioactiv eliberat în aer in urma dezastrului este echivalentă cu cea a 168 de bombe atomice de tipul celei de la Hiroshima (Radioizotopul cesiu-137 are un timp de înjumătățire de aproximativ 30 de ani, fiind foarte toxic, periculos și exploziv, iar izotopii săi prezintă un risc ridicat în caz de scurgere radioactivă)

• Fabrica de pigmenți pentru vopseluri Merck KgaA, principala producătoare la nivel mondial, și-a oprit activitatea timp de jumătate de an, conducând la pagube economice de peste zeci de miliarde de euro în cadrul a firme importante de automobile precum Ford, Chrysler, Audi și BMW (fiind localizată la doar 45 de km de atomocentrală, întregul personal al fabricii a fost evacuat din motive de securitate, din cauza riscului de contaminare radioactivă)

• Primele mutații biologice s-au înregistrat după aproximativ un an de zile în cazul fluturilor; printre acestea au fost incluse aripile mai mici sau lipsa ochilor. Ulterior s-au descoperit și mutații în cadrul peștilor.

• Cantitatea de stronţiu-90 identificată în apele subterane, cât și la nivelul apei Oceanului Pacific din jurul coastei de est a Japoniei, a fost de de 900.000 de becquerel pe litru, adică de peste câteva mii de ori mai mare decât limita maximă admisă

• Nivelul de iod 131 radioactiv din vestul Oceanului Pacific a depășit cu peste 7, 5 milioane limita admisă de lege! Ca atare, pescuitul a fost interzis pe coasta estică a Japoniei.

• Accidentul nuclear de la Fukushima, alături de cel de la Cernobâl, a fost clasificat la nivelul 7 pe Scara Accidentelor Nuclear

Prezentare generală

Centrala nucleară de la Fukushima I cuprindea șase reactoare cu apă fierbinte separate, proiectate inițial de General Electric (GE) și întreținute de Tokyo Electric Power Company (TEPCO). În momentul cutremurului de la Tōhoku din 11 martie 2011, reactoarele 4, 5 și 6 au fost închise în vederea pregătirii pentru reîncărcare. Cu toate acestea, bazinele lor de combustibil uzat necesitau încă răcire.

Imediat după cutremur, reactoarele 1, 2 și 3, producătoare de electricitate, își închid automat reacțiile de fisiune susținute prin introducerea tijelor de control într-o procedură de siguranță mandatată legal, denumită SCRAM, care întrerupe condițiile de funcționare normale ale reactoarelor. Deoarece reactoarele nu au putut genera energie pentru a-și executa propriile pompe de răcire, generatoarele diesel de urgență au venit online, așa cum a fost proiectat, pentru a acționa sistemele electronice de răcire. Acestea funcționau nominal până când tsunamiul a distrus generatoarele pentru Reactoarele 1-5. Cele două generatoare de răcire si Reactorul 6 au fost nedeteriorate și au fost suficiente pentru a răci reactorul 5 învecinat împreună cu reactorul propriu, evitând problemele de supraîncălzire pe care Reactorul 4 le-a suferit.