Aspecte de planificarea a teritoriului în comuna Munteni județul Galați

Elemente fizico-geografice relevante

Comuna Munteni are o poziție central-estică în cadrul României și se remarcă printr-o poziție geografică favorabilă, în imediata apropiere a limitei sudice a Podișului Moldovei (mai exact cu Colinele Tutovei), în cuprinsul luncii Bârladului și a teraselor acestuia.

Din punct de vedere administrativ, comuna se încadrează județului Galați, fiind localizată în partea central-nord-vestică a acestuia. Din componența sa fac parte patru sate: Munteni, Ungureni, Țigănești și Frunzeasca.

Prezența în cadrul natural fizico-geografic al văii și teraselor Râului Bârlad are o influență destul de ridicată asupra reliefului, climei, apelor, vegetației, faunei și solurilor.

Forajele executate în zonă și cercetările geologice scot în evidență prezența a două unități geologice în zonă: un fundament cristalin și o cuvertură de sedimente ce îl acoperă. Câmpia Tecuciului nu are o vârstă prea mare, deoarce, acum câteva zeci de mii de ani, aici se întindea lacul ce ocupa întreaga depresiune a Bârladului. Sedimentarea și colmatarea lacului s-a facut cu materiale aduse de cele mai mari râuri ale Moldovei: Bârlad, Siret, Prut, în perioada holocenă a cuaternarului. Ca urmare a depozitelor sedimentare friabile și ușor dislocabile, zona este favorabilă pentru desfășurarea proceselor geomorfologice actuale de mare anvergură.

Lunca Bârladului este forma majoră de relief, având o lățime ce variază între 2-3 km. Talvegul albiei râului este foarte slab înclinat, ceea ce a determinat meandrarea cursului râului în cuprinsul luncii.

În cadrul reliefului se profilează și terasele Bârladului, care, dupa Obreja Al, se desfășoară în evantai pe stânga râului.

La nivelul luncii Bîrladului, se întâlnesc numeroase microforme de relief: albii minore, vechi cursuri și brațe părăsite etc. Datorită nivelului hidrostatic ridicat, terenurile nu pot fi utilizate din punct de vedere agricol, ele servind ca suprafețe de pășunat.

Pe terasele Bârladului, au loc diferite procese geomorfologice. Parcelarea terenurilor și construcția drumurilor de acces spre acestea, precum și a legăturilor cu localitățile, au favorizat crearea unor culoare în care apele din precipitații s-au putut strange, erodând și creând rigole, ravene, ogașe, torenți. Există ravene puternic dezvoltate, cu dimensiuni impresionante (una dintre acestea măsoară peste 1 km lungime și 6-7 m lățime). În diferite zone ale localităților au loc frecvente alunecări de teren, fapt ce conduce la restrictivități în ceea ce privește dezvoltarea acestora.

Datorită așezării pe latitudine, comuna Munteni se încadrează în zona climatică temperat-continentală, cu influențe de ariditate.

Temperatura medie anuală este de aproximativ 10 C.

Din datele de la stația Meteorologică Tecuci, reiese că temperatura medie a iernii este de 1,5 C, aceasta fiind mai blândă datorită condițiilor de adăpost specifice văilor cu exploziție sudică. Media termică a verii este de 20 C, observându-se o încălzire constantă începând din anul 1980.

O problemă impusă de climă este înghețul la sol, care se manifestă încă din luna septembrie și ține până, cel târziu, în luna mai.

Precipitațiile medii anuale au o valoare de 430 mm, observându-se o scădere importantă a acestora în perioada 1980-1996, cand cantitatea medie anuală era de peste 480 mm.

Vânturile din N și NV au o frecventă de peste 30%, iar cele din S aproape 11%. Viteza medie a vânturilor nu depășește 5 m/s (18 km/h). Crivățul este cel ami frecvent vânt aici, ușor de recunoscut datorită caracteristicilor pe care le are. Iarna are o frecvență deosebit de mare, cauzând geruri mari, viscole puternice, spulberări ale stratului de zăpadă și dezgolirea culturilor de toamnă cauzând degerarea acestora, troinenirea zăpezii și înzăpezirea drumurilor, eroziunea și acumularea eoliană etc.

Se poate remarca și un microclimat specific Luncii Bârladului

Râul Bârlad este singurul curs permanent de apă, care străbate teritoriul comunei Munteni. Se încadrează în regimul hidrologic de tipul pericarpatic estic, caracterizat prin ape mici de iarnă, ca urmare a precipitațiilor reduse și a înghețului și ape mari în luna martie, datorită topirii zăpezii și a ploilor. Datorită acestui regim, sunt posibile viituri, însoțite de inundații, ultima fiind în 2007, când jumătate din case au fost afectate.

În ceea ce privește pedologia, aici se pot identifica patru clase de soluri: molisoluri, hidromorfe, halomorfe și neevoluate. Clasa molisol - cernoziomurile sunt ulilizate în agricultură.

Pe Valea Bârladului, s-a instalat o vegetație ierboasă de silvostepă, care apare astăzi numai pe terenurile unde nu se practică agricultura. Vegetația reprezintă rezultatul interacțiunii ariilor de influență este europeană, atlantică, sudică, al elementelor eudemice si al activității antropice. Vegetația de stepă este reprezentată prin graminee și dicotiledonate.

Gramineele sunt prezente prin tufișuri rezistente la uscăciune formate din: păiuș (Festuca

vallesiaca), negară (Stipa capillata), pir crestat (Agropyrum oristatum), lucernă mică

(Medicago minima) etc. In afară de aceste asociații de vegetație stepică, mai sunt

răspandite asociații vegetale derivate sau secundare, reprezentate prin Andropogan

Ischaemun, care este rezistentă la pășunat și se instalează ușor pe terenurile degradate. În partea estică a localității Ungureni apare o pădure de stejari și salcâmi, iar între Munteni și Țigănești pădure de salcâmi.

Aici au fost identificate și se exploatează hidrocarburi - gaze naturale și gazolină.

2. Context socio- economic

Amprenta civilizației și prezenței omului se constată și în cazul localității nostre. Există dovezi care ne arată că omul, încă din cele mai vechi timpuri, a făcut schimbări în suprafețele terestre unde a locuit.

Valul lui Athanaric, regele vizigoților, în secolul IV (367 d. H.) a ridicat aici un val de pământ pentru a opri înaintarea hunilor în Podișul Central Moldovenesc.

Acest val de pământ, care este numit impropriu ,,Valul lui Traian", începe pe Siret și se continuă până la Prut. Aspectul de ansamblu al valului se observă în Pădurea de la Țigănești unde este destul de bine conservat. Șanțul valului amplasat către partea sudică are o adâncime de 3 m, iar valul propriu-zis este tocit și lățit în cursul vremii și măsoară 1,70 m (Monografia Orașului Tecuci, 1999).