Baziunul hidrografic al Prutului

1. Date geografice despre bazinul hidrografic al Prutului

Prutul este un râu lung de 953 km, ce izvorăște în apropiere de muntele Hoverla din Carpații Păduroși din Ucraina, de unde curge spre est, mare parte din curs fiind apoi pe direcția sud-est. Intră în România în dreptul localității Oroftiana, jud. Botoșani. Se varsă în Dunăre lângă Reni, la est de mun. Galați. Formează granița între România și Republica Moldova. În perioada interbelică, râul era navigabil până la Ungheni, însă în perioada comunistă navigația pe râu a fost treptat abandonată, cursul ne mai fiind întreținut. Pe râul Prut există o amenajare hidroenergetică (barajul de la Stânca-Costești) realizat împreună cu Republica Moldova.

Repartiția lungimii cursului pe cele trei țări este prezentată în figură.

Cel mai mare oraș din calea sa este Cernăuți, în Ucraina. Alte orașe apropiate de cursul său sunt: Săveni, Iași și Huși, în România, și Ungheni și Cahul, în Republica Moldova.

Aria suprafeței bazinului său hidrografic este de 27.500 km², debitul său mediu este de 110 m³/s iar debitul maxim înregistrat a fost de cca. 2400 m3/s. Repartiția suprafeței bazinului hidrografic pe țări aferente este redată în figură.

Pe teritoriul României râul are o lungime de 742 km, un bazin hidrografic de 10.990 km² și un debit mediu multianual de 110 m³/s (înainte de vărsarea sa în Dunăre). Pe o porțiune de 39,4 km marchează frontiera româno-ucraineană, pe o porțiune de 681,3 km (din care 73,9 km sunt alcătuiți din lacul Stânca-Costești) marchează frontiera dintre România și Republica Moldova.

Râul Prut era cunoscut în antichitate sub numele Pyretus, iar sciții îl numeau Porata, adică „apă furtunoasă“. În cursul său superior este un râu tipic montan, valea lui e îngustă cu versanți înalți și abrupți, curgerea rapidă, iar în albie se întâlnesc multe praguri. În cursul de mijloc, Prutul formează meandre în lunca sa, are viteza 1,5 m/s iar pe un sector mic, unde întretaie șirul de recife, valea Prutului se îngustează până la câteva sute de metri căpătând formă de chei.

Mai spre sud valea râului se lărgește până la 5-6 km, cursul devine liniștit, malurile nu sunt înalte, capătă formă simetrică, iar pe versanți sunt bine exprimate terasele. În cursul său inferior valea râului Prut se lărgește considerabil, până la 8-10 km; râul formează meandre, se ramifică în brațe, versanții devin mai domoli, pe alocuri fragmentați de ravene (9.000 în județul Vaslui), lățimea albiei variază între 50 și 180 m, adâncimea maximă este de 6-7 m iar viteza se micșorează până la 0,7 m/s.

Odată cu creșterea nivelului apelor Dunării, Prutul își încetează scurgerea, se revarsă, inundând suprafața vastă a luncii sale. Lunca râului este parțial înmlăștinită. Încă în prima jumătate a sec. al XX-lea o parte a luncii Prutului era ocupată de bălți, mlaștini și lacuri, în care viețuia o lume animală acvatică foarte bogată (pești, păsări, mamifere). Acest sector al luncii Prutului reprezenta un minunat și miraculos paradis al naturii.

2. Cercetarea biotopului și a biocenozei acvatice

Substratul biotopului din bazinul Prutului este dat de sol. Repartiția diferitelor tipuri de soluri este redată în figură.

De-a lungul ultimilor 17 ani, în peste 65 de staționare din lungul bazinului românesc al Prutului, au fost realizate deplasări periodice, în toate aspectele fenologice, urmărind diferite aspecte ale diversității avifaunistice, dar și influența diferitelor activități desfășurate de om asupra ecosistemelor și biodiversității.

În bazinul Prutului, au fost inventariate un număr de 248 de specii de păsări (67% din avifauna României).

În bazinul românesc al Prutului a fost desemnat Parcul Natural Lunca Inferioară a Prutului (județul Galați) și șapte Arii de importanță avifaunistică (în cea mai mare parte, incluse în Rețeaua Natura 2000).

Harta Parcului Natural Lunca Inferioară a Prutului este prezentată în figura alăturată.