Biodiversitatea regiunilor de tundră și taiga

Introducere

Motivația alegerii temei

Tema ”Biodiversitatea zonelor de tundră și taiga” își propune să studieze și să analizeze modul în care biodiversitatea este distribuită în cele două areale geografice, a modului în care mediul geografic influențează flora și fauna din acel areal și adaptările pe care viețuitoarele le-au deprins în timp pentru a supraviețui.

Scopul alegerii acestei teme a fost dobândirea unor cunoștințe despre cele două biomuri prin studierea lor și cercetarea mai detaliată a unei mici părți din Biogeografie. Astfel, pe parcursul orelor de studiu a materialelor bibliografice am răspuns unor întrebări personale și nelămuriri cu privire la anumite aspecte legate de climatul subpolar și biomul acestuia, dar am și acumulat informații noi care au contribuit la îmbogățirea culturii generale.

Pe de altă parte, fiind pasionată de latura turistică și de legătura pe care turismul o are cu geografia, am ales realizarea proiectului pe această temă din dorința de a mă informa mai mult cu privire la anumite zone pe care doresc să le explorez în viitorul apropiat în calitate de student la geografie și viitor geograf, de clima, flora, fauna, populația din arealele respective și modul lor de trai.

Consider că în urma parcurgerii materialelor bibliografice mi-am atins obiectivele propuse și chiar am realizat mai mult de atât aflând multe lucruri noi care, cu siguranță îmi vor fi de folos în viitorul apropiat.

Tundra

Termenul de tundră provine din limba finlandeză (”tunturi„) și reprezintă o regiune plană pe suprafața căreia nu există copaci, însăși denumirea făcând trimitere la aria de răspândire a acesteia pe suprafața Globului.

Concret, tundra reprezintă formațiunile ierboase arbustive și subarbustive de dimensiuni foarte reduse ce sunt situate din punct de vedere al etajării climatice între pădurile boreale (taiga) și deșerturile nivoglaciare ce sunt caracterizate de peisaje înghețate în cea mai mare parte a anului datorită climei aspre.

Tundra este clasificată în 3 categorii:

- Tundra arctică

- Tundra alpină

- Tundra antarctică

1. Caracterizare fizico-geografică

1.1 Localizare - Formațiunile de tundră sunt răspândite atât în Emisfera Nordică, cât și Sudică ocupând aproximativ 10% din suprafața Terrei. Tundra arctică (Fig.1) este răspândită între 50-70° lat. N cuprinzând teritorii precum Alaska, nordul Canadei, sudul Groenlandei, nordul Europei (nordul Pen. Scandinave, Islanda) și Siberia. Tundra alpină ocupă aproximativ 3% din suprafața terestră a Globului și este prezentă în munții de pe toata suprafața Terrei care au înălțimi foarte mari și unde vânturile sunt foarte puternice iar temperaturile foarte scăzute împiedicând, astfel creșterea arborilor. De asemenea, tundra antarctică este prezentă în Emisfera Sudică în insulele subantarctice precum Georgia de Sud, sudul insulei Sandwich sau insulele Kerguelen precum și pe mici areale din coasta continentului antarctic.

Fig. 1 Tundră arctică

Fig. 2 Tundra pe suprafața Terrei

1.2 Caracterizare geologică - Întinderile de uscat reprezintă cele mai vechi unități morfostructurale ale planetei și au vârste chiar și de 4 miliarde de ani. Geologia suprafețelor ocupate de tundră din America, Europa și Asia sunt relativ asemănătoare ca și vârstă, acestea rezultând din continentul Pangeea care s-a divizat în 2 continente mai mici Gondwana și Laurasia, care de-a lungul a milioane de ani au continuat să se separe. Cele mai vechi formațiuni geologice din nordul Americii sunt reprezentate de Scutul Canadian și cel Groenlandez care sunt formate din granite și gnaise care au vârste precambriene.

În nordul Europei se întâlnește cea mai veche formațiune crustală (aproximativ 2 miliarde de ani) care este alcătuită din granite și porfire, dar și șisturi cristaline. Pe parcursul evoluției geologice, rocile au fost erodate drept consecință a acțiunii multitudinii de factori externi (precipitații, vânturi, îngheț-dezgheț), astfel Scutul Baltic a luat forma unor peneplene etajate, cu caracter de platou.

În Siberia, cele mai vechi roci sunt cele metamorfice și magmatice, ca rezultat al activității tectonice din timpul formării continentelor (unele având vârste de 3-4 miliarde de ani).