Cui Aparține Petrolul de Sub Insula Serpilor

1.Prezentare generala

Insula Serpilor este insula principala a unui arhipelag de cinci insule din Marea Neagra. Este situata la 45 km de tarm în largul deltei Dunarii (44.814 m de orasul Sulina), pe coordonatele 45°15'53" latitudine nordica si 30°14'41" longitudine estica.

Suprafata insulei este de 170.000 m², deci 17 ha, perimetrul ei neregulat, avînd o lungime de 1973 m, poate fi parcurs în cea 40 minute. Lungimea insulei, aproximativ în zona centrala, de la N la S, este de 440 m, iar de la E la V de 414 m. Urmând directia NE-SV, inclusiv prin peninsula aflata în NE, avem cel mai lung diametru al insulei, de 662 m.

Altitudinile cresc, în general, dinspre zonele marginale catre zona centrala unde se contureaza un platou, relativ neted, pe care se înregistreaza cota maxima de cea 40 m. Tarmurile înalte, terminate cu faleze dau insulei aspectul unei cetati, înconjurata de ziduri înalte din piatra. Uscatul dobrogean nu poate fi zarit de pe insula, data fiind înaltimea redusa atât a ei cât si a zonei continentale.

Înaltimea maxima a tarmurilor atinge 21 m, mai ales în S si E unde se termina cu faleze, având pante abrupte, prapastioase chiar. Atît tarmul de S, cît si cel de E are o linie sinuoasa, cu patrunderi notabile în uscat, formând fiecare cîte un golf, cu deschideri largi. Tarmul estic împreuna cu cel nordic se prelungesc în mare, alcatuind în NE insulei o peninsula, considerata a fi restul unei terase litorale, a carei altitudine este de 12 m. Tarmurile de N si de V sunt mult mai joase, abia daca stâncile se ridica deasupra apelor marii. Tarmul nordic este sinuos, prezentînd un golf cu o mare deschidere, iar cel vestic are o sinuozitate foarte restrânsa, fiind aproape rectiliniu.

Aflata la circa 40 m deasupra nivelului marii insula nu are apa potabila, este stâncoasa si cu vegetatie saraca, solul este alcatuit din gresii silicoase, dure, conglomerate si cuartite, de unde provine si aspectul stincos.

Adâncimile apei marii în apropierea tarmurilor sunt în general reduse: in N ele sunt de 56 m, în S de 1323 m, în E de 919 m, iar în V de 1016 m.

În antichitate, grecii au construit aici un templu în cinstea lui Ahile. Acest templu este mentionat de poetul roman Ovidiu si de geograful grec Ptolomeu. Ruinele lui au fost descoperite în 1823. Numele ei grecesc era Leuke, si în mitologia greceasca era considerata un loc paradisiac, o lume în care se refugiau sufletele mortilor.

Posesiune româna pâna în 1948, arhipelagul a fost anexat de catre URSS, care a construit aici o baza militara de supraveghere maritima si aeriana. De la destramarea URSS, Ucraina si România disputa posesia insulelor.

2.Scurt istoric al stapinirii Insulei Serpilor

Dupa stapânirea greceasca, bastarna, persana, romana, bizantina va ajunge în stapânirea themei Paradunavon, mai apoi a genovezilor, dar si a lui Dobrotita, Mircea cel Batrân si-n cele din urma sub stapânire moldoveana.

Desi tratatul de pace de la Bucuresti de la 1812 prevedea ca insulele sa nu fie ocupate si luate în stapânire, Rusia tarista va anexa acest teritoriu.

Tratatul de pace de la Adrianopol din septembrie 1829 stabileste granita pe bratul St. Gheorghe, Delta si Insula Serpilor fiind încorporate la Rusia.

Tratatul de la Paris din 26 decembrie 1856 atribuie în mod abuziv Delta Dunarii si Insula Serpilor Imperiului Otoman. Fusese pe tapet chiar o cedare eventuala a Bolgradului de catre Turcia în schimbul Insulei Serpilor si Deltei Dunarii.

Tratatul de la Berlin din 13 iulie 1878 (anticipat de preliminariile din martie 1878 de la San Stefano) a hotarât la art.46 Atât insulele formând Delta Dunarii cât si Insula Serpilor si sandjacul Tulcei sânt adaugate României. Tot atunci i s-a recunoscut României, Dobrogea.

În primul razboi mondial, în anul 1917, nava de razboi germana Breslau a bombardat insula, distrugând farul (reconstruit de România în 1922). Tratatul de pace din 28 octombrie 1920 de la Paris întareste stapânirea româneasca asupra Insulei Serpilor. Conferinta din 18 august 1938 de la Sinaia trecea sectorul Dunarii maritime inclusiv Insula Serpilor sub administratia deplina a României.

Din august 1941 pâna în august 1944, Insula Serpilor se afla în subordinea Comandamentului german Admiral Schwerzes Meer, iar la 28 august 1944 un detasament de marinari sovietici ocupa Insula Serpilor.

Tratatul de pace din 10 februarie 1947 semnat si ratificat si de catre URSS lasa implicit Insula Serpilor, României. Cu toate acestea, la 4 februarie 1948 la Moscova, Petru Groza si V. Molotov au semnat un protocol ce prevedea ca Insula Serpilor intra în cadrul URSS. Pe baza acestui act semnat între un sef de guvern si un ministru de externe, în 23 mai 1948 reprezentanti ai ministerelor de externe încheie chiar pe Insula Serpilor (Zemeinâi) procesul verbal de predare a insulei care pe mai departe va face parte din Ucraina. Si totusi asupra acestor acte s-a pastrat secretul astfel ca în martie 1949, capitanul Copaciu, membru al comisiei de delimitare a frontierelor a fost arestat pentru ca nu recunostea URSS-lui Insula Serpilor si nici alte 5 insule de pe Bratul Chilia. În august 1949 nave militare sovietice, au somat pe românii ce pazeau farul, i-au arestat si i-au debarcat la Sulina.

La rundele de negocieri la nivel de experti privind fixarea limitei apelor teritoriale a platoului continental si a zonei economice exclusive din 1967, 1975, 1976, 1978, 1980, 1986 si 1987 delegatia româna a pus din nou în discutie problema Insulei Serpilor, URSS opunându-se oricarei rectificari.