Deșerturile din Africa de Sud

Republica Africa de Sud

Populată de boşimani şi hotentoţi în Antichitate, colonizată de olandezi (buri) în sec. al XVII-lea şi transformată în colonie britanicăîncepând cu secolul al XIX-lea, Africa de Sud îşi câştigă suveranitatea în 1934. Mult tip populaţia Africii de Sud a fost victim unei politici de segregare rasială, fundamentată între cele două războaie mondiale şi dezvoltată cu precădere după 1945. Separarea raselor şi discriminarea populaţiei de culoare, pe principiul supremaşiei rasei albe, a dus la izolarea şi boicotarea ţării pe plan internaţional. Politica democratic de după 1989, a determinat revenirea Africii de Sud în comunitatea internaţională (G. Posea, Iuliana Armaş, 2005, p.70).

Cadrul natural. Extremitatea sudică a soclului African a avut o mare stabilitate. Doar marginile estice şi sudice sunt înălţate, formând sisteme montane închegate.

Cea mai mare parte a reiefului o constituie platourile înalte Orange şi Vaal. Mai mult de jumătate din teritorii se află desupra iyohipsei de 1000m. Platourile sunt umplute cu sedimente aparţinând formaţiunii de Karoo, conţinând cantităţi însemnate de cărbuni şi fiind presărate cu martori de eroziune şi neckuri vulcanice. Platourile se înclina spre vest şi trec fără accidente morfologice spre suprafaţa aplatizată a depresiunii Kalahari şi a câmpiei litorale vestice. Spre nord-est, platourile sunt străbătute de un lanţ cutat precambrian (Transvaal, Waterberg), unde gasim conglomerate aurifere de Witwatersrand. Spre est platourile sunt înălţate şi limitate pri abrupturi faliate, formând muntii Drakensberg. La picioarele abruptului e desfăşoară colinele înalte ale Natalului, iar la sud-vest aceta se prelungeşte prin lanţurile Niuveld şi Sneewberg. La sud de aceşti munţi se află depresiunea Karroo, ce a dat numele imensului msistem sedimentar din sudul Africii. Munşii Capului despart depresiunea Karroo de ocean. Partea superioară a acestor munţi, netedă sau slab ondulată, indică o fază de peneplizare accentuată. Clasic este exemplul munţilor Mesei, retezaţi de o suprafaţă de nivelare în stil appalachian.

Africa de Sud are un climat contrastant. Diferenţele de latitudine sunt estompate de altitudine. Între faţada estică şi cea vestică întâlnim o opoziţie termică şi pluvială. Ambele scad spre vest, precipitaţiile scăzând pănă la aridizare accentuată. Se disting trei tipuri de climă: în est - tropical umedă, pe platourile centrale -tropical continentalizat şi în sud - subtropical.

Apele curgătoare sunt puţine în Africa de Sud şi cu cateva excepţii, de mică importanţă. Inconstanţa se gradează pe măsura creşterii aridităţii şi pe măsura scurtării perioadei de ploi. În timpul iernii australe, mare parte din râurile mici au albiile uscate şi chiar şi Orange, fluviu de 1800km, are variaţii vizibile de debit. Doar pe versantul estic al abruptului Drakensberg sunt râuri permanente, cu un regim constant şi debit relativ bogat.

Vegetaţia sud-africană conţine elemente arhaice în regiunea Capului mai cu seamă, dar şi elemente clasice africane, cu formţiuni de pădure, savană şi stepă, distibuite în funcţie de condiţiile de climă mşi sol. Pe faţada maritimă a Natalului se găsesc păduri tropicale cu Brahystegia şi pe pantele munţilor Drakensberg păduri de altitudine. Pe platourile din regiunea Transvaal şi Orange este prezentă stepa cu graminee. Arborii, mai cu seamă Acacia, se găsesc numai pe marginea râurilor. În zona Karro se dezvoltă stepa aridă cu tufişuri pipernicite, pe când în depresiunea Kalahar, stepa se răreşte, conţinând mai ales Aristida brevifolia şi formaţiuni spinoase de euforbiacee şi acacii numite bush. În regiunea Cap găsim o vegetaşie mediteraneană cu formaţiuni de maquis sau garriga, iar la înălţimi păduri sepervisriscente în care domină pinul.

Fauna este formtă din mamifere mari spre nord: elefant, leu, rinocer, iar în apele Atlanticului au apărut specii de pinguini, foci, cormorani şi chiar balene, datorită curentului Benguelei.

Populaţia este formată din trei grupuri indigene: boşimanii, în regiunile cele mai inospitaliere, hotentoţii prezenţi în Karroo superior şi negrii bantu ce ocupă zone din Orange şi Transvaal. Acestora li se adaugă burii, albii şi asiaticii. Principalele grupuri ale populaţiei sud-africane sunt: zuluşii, xhosa, sotho, tswana, tsonga ş.a. Un grup etnic aparte îl constituie urmaşii burilor, africaner (I. Hârjobă, E. Rusu, 1995).