Evoluția reliefului - Bârlad

1. Evoluţia paleogeogragică, alcătuirea geologică şi resursele naturale

Aspectul actual al reliefului comunei Zorleni poartă amprenta clară a acţiunii factorilor endogeni şi exogeni, participanţi la evoluţia Podişului Bârladului.

Din punct de vedere geologico-structural, zona studiată este situată în depresiunea Bârladului încadrată la nord de marginea Platformei Moldoveneşti prin falia Fălciu - Plopana, în sud vine în contact cu orogenul Nord Dobrogean, prin falia Sf. Gheorghe- Oancea –Adjud, iar în vest se învecinează cu molasa Carpaţilor Orientali.

Platforma Bârladului (indiferent de apartenenţa ei) este o platformă tipică, cu o cuvertură groasă care stă pe un fundament.

Fundamentul -nefiind deschis în nici un foraj, asupra lui se pot face numai presupuneri. Dacă Platforma Bârladului reprezintă o treaptă afundată a Platformei Moldoveneşti, ea are un fundament similar cu acesta, alcătuit din formaţiuni cristalinofiliene şi magmatite. Dacă este o platformă mai tânără , în componenţa fundamentului intră şi formaţiuni mai noi care, în funcţie de momentul consolidării, pot fi numai proterozoice (consolidare cadomiană) sau şi paleozoice (consolidare caledoniană sau hercinică).

Lunca Bârladului este domeniul depunerilor mai noi, Pleistocene şi Holocene, reprezentate printr-o bază de prundişuri, peste care se află un strat de nisipuri (1-2m) şi aluviuni argilo-nisipoase, grosimea totală variind între 10-15m.

SARMAŢIANUL nu urmează în continuare peste Badenian, întrucât Buglovianul Inferior lipseşte. Micro şi macro fauna denotă prezenţa Chersonianului, (litologic s-au acumulat cu precădere argile, siltite, marne, nisipuri şi la intervale variabile, straturi subţiri de gresie; grosimea acestor depozite atinge cca. 800m), care aflorează pe fundul văii Bârladului.

Între Basarabian şi Chersonian a existat o scurtă întrerupere după acumularea nisipurilor de Scheia şi a depozitelor echivalente.Procesul de sedimentare s-a reluat în două faciesuri diferite (P. Jeanrenaud , 1971). La vest de Bârlad până în Valea Siretului , s-a instalat o sedimentare deltaică cu nisipuri, siltite si argile, iar la est de Bârlad un facies marin salmastru cu mactre mici. Şi în acest facies s-au acumulat nisipuri, argile, siltite. Prezenţa nisipurilor cineritice (semnalate în Chersonianul marin dintre Prut şi Bârlad) denotă o activitate vulcanică explozivă, care la începutul Meoţianului se accentuează, depozitele Chersoniene însumând o grosime de 130-150 m.

MEOŢIANUL aflorează aproximativ pe aceiaşi suprafaţă cu Chersonianul , însă delimitarea celor două etaje este dificilă din lipsă de elemente paleontologice sigure. De altfel pe aria litofaciesului deltaic, C. Ghinea (1971) consideră cineritele de Nutasca- Ruseni ca bază a meoţianului, ele constituind un bun reper , ce poate fi urmărit cu uşurinţă în teren , atât în aria faciesului deltaic, cât şi a celui salmastru. Formează trei bancuri, separate între ele prin nisipuri şi siltite , având o grosime de 10-20 m între Prut şi Bârlad. Materialul piroclastic este reprezentat prin sticla şi cristale de hipersten şi andezin , la care se adaugă materialul epiclastic ( cuarţ alogen).