Finlanda

FINLANDA

Suprafaţa: 338.145 km2

Populaţia: 5.175.783 loc. (2001)

Densitatea: 15,3 loc./km2

Capitala: Helsinki 1.086.646 loc.

Repartiţia populaţiei active: Primar 7,8%

Secundar: 28,1%

Terţiar: 64,1%

Imaginea 1. (harta Finlandei)

Este aşezată în extremitatea estică a Europei de Nord, în plină zonă a pădurii boreale de conifere (60 % din teritoriu), care împreună cu lacurile dau o notă specifică a peisajului finlandez, dar şi principala resursă a ţării.

În 1917 Finlanda îşi declară independenţa , iar în 1919 devine republică. În 1995 intră ca stat membru în Uniunea Europeană.

- Populaţie şi aşezări

Faţă de valorile medii ale densităţii populaţiei, se cunosc regiuni, în principal urbane, în care valorile depăşesc 200 loc./km2. Oricum populaţia este concentrată mai întâi în lungul litoralului Golfului Botnic începând cu oraşul Turku. În această câmpie litorală, cu lăţime cuprinsă între 50 – 150 km, se desfăşoară activităţi legate de exploatarea unor resurse (plumb, zinc, crom, lemn) prelucrarea acestora (siderurgia neferoasă - Tornio, Vihanti, Kokkola, Pori, Harjavalta; chimică şi petrochimică, industria construcţiilor navale, industria lemnului, mobilei, etc.), activităţi comerciale-portuare şi de transport (rutier, naval, feroviar). Al doilea aliniament cu valori care trec de 20 loc./km2 se află în sud şi cuprinde regiunile: Turku-Pori, Uusimaa, Hame, Kymi. Aici sunt incluse câteva centre de maximă importanţă (Turku, Tampere, Helsinki, Espoo, Lappeenranta) ale căror activităţi acoperă în cea mai mare parte sfera economică a ţării ( industrie siderurgică, petrochimică, a lemnului, construcţiilor navale etc.). Oraşele porturi reprezintă în acelaşi timp poarta principală comercială a Finlandei.

Sunt câteva perimetre în interiorul ţării cu valori relativ ridicate ale densităţii populaţiei motivate de exploatarea unor resurse, de prelucrarea acestora, transport (Kuopio, Outokumpu, Otamaki, Mikkeli) ş.a. Regiunea cu cele mai reduse valori ale densităţii populaţiei este Laponia ( Lappland = Lappi), sub 2 loc./km2.

Populaţia urbană ajunge la peste 62 %, principalele oraşe fiind: Espoo (peste 190 mii loc.), Tampere (circa 190 mii loc.), Vantaa (circa170 mii loc.), Turku (circa 165 mii loc.), Oulu (peste 110 mii loc.), Lahti (circa 96 mii loc.).

Helsinki (în suedeză Helsingfors) oraş situat în peninsula Estnäs din Golful Finlandei, oraş fondat în 1550 de suedezi, devine capitala marelui Ducat Finlandez în 1812 iar în 1918 capitala Republicii Finlandeze. Are peste 1 mil. loc. Împreună cu centrele suburbane. Este un oraş cu o urbanistică modernă, un important port şi centru industrial.

Imaginea 2. (imagine din Helsinki) Imaginea 3. (portul Helsinki)

- Economia

Deşi Finlanda s-a impus iniţial prin industria lemnului, bogăţie tradiţională a ţării (printre primii producători europeni), treptat economia s-a îndreptat spre ramuri industriale bazate pe exploatarea şi valorificarea unor noi resurse, a celor de subsol (cobalt, vanadiu, crom, nichel (Koxalahi) din acest punct de vedere fiind printre marii producători europeni, apoi cupru, plumb, diamante), hidroenergie etc. Astăzi Finlanda este o ţară cu o economie echilibrată şi ramuri industriale ce oferă produse competitive pe piaţa comercială.

Industria energetică, industrie de bază pentru toate celelalte ramuri ale economiei, furnizează curent electric obţinut pe seama combustibililor importaţi (mai ales cărbune şi petrol) sau a energiei obţinută în centrale hidroelectrice sau atomoelectrice. Centrala Olkiluoto, situată la sud de Pori, furnizează circa 1/3 din energia electrică.