Funcția de transport și organizare a spațiului - transportul feroviar

Incepand de la mijlocul secolului al XIX – lea si pana in preajma primului razboi momdial,transportul feroviar a detinut cel mai important rol in deplasarea de marfuri si persoane, doar cele fluviale concurandule in cea ce priveste transportul de produse grele.

Din punct de vedere tehnic, progresele realizate au fost spectaculoase. Puterea locomotivelor au crescut de la 20 la 8000 de cai putere, capacitatea trenurilor de calatori de la 200 la 2000 de persoane, iar sarcina garniturilor de marfa de la 100 la peste 10000 tone. Viteza a evoluat si ea de la 30 km/h la 280 km/h.

Tractiunea cu vapori fara a disparea complect, a fcaut loc treptat sistemului electric si motorului Diesel.

In ciuda progreselor tehnice importante, dupa primul razboi mondial calea ferata va fi concurata tot mai mult, nu atat de transportul fluvial, cat de cel rutier, datorita afirmarii camionului, care reclama cheltuieli mai reduse pentru amenajarea infrastructurilor. Pentru transportul calatorilor, de asemenea, monopolul a fost fragmentat de extinderea curselor de autobuz pe distanta mici, medii si chiar mari in unele tari cu srevicii feroviare mediocre- SUA, Spania, ulterior de generalizarea, in statele dezvoltate a utilizarii autoturismului si a avionului pentru distantele mari.

In perioada revolutiei industriala, transporturile feroviare au constituit unul dintre factorii esentiali de structurare a spatiului, de la nivelul cartierului urban pana la scara internationala. Considerat la inceput ca un element de discontinuitate geografic, poluant si periculos, caii ferate i-a fost rezervat, de obicei un teritoriu special,situat la marginea asezarilor. Prin activitatea antrenata,gara, situata la periferia oraselor, va deveni insa un punct de atractie, generand in jurul sau un “cartier al garii” dinamic, cu importante suprafete destinate intretinerii parculi feroviar. Acesta a fost de regula incorporat prin extinderea organismului urban , iar artera de legatura a orasului a devenit , adesea una dintrea axele urbane majore. In zonele urbane si periurbane, sistemul de trenuri la suprafata si subteran rezolva o mare a traficului de pasageri, legata de deplasarea zilnica pentru munca.

Traseele cailor ferate au contribuit si la modelarea teritoriului in ansamblul sau. Unele orase, care nu si-au amplificat accesibilitatea feroviara, au ramas intr-o relativa izolare, cea ce a avut repercusiuni generale asupra perspectivei si locului lor in ierarhia urbana. Alte orase, dimpotriva au polarizat ample retele nationale si internationale, cea ce a permis intarirea rolului lor centralizator (Chichago, Paris, Berlin, Londra etc). In tarile din “Lumea Noua” si cele in curs de dezvoltare, rolul cai ferate a fost si mai determinant. Caile ferate de penetratie dinspre litoral spre inspre interiorul tinuturilor, au insotit sau au precedat, procesul colonizarii si exploatarii resurselor. Africa dispunea astfel de de o retea formata in special din linii perpendiculare pe tarm ori pe arterele navigabile (Zair).