Geografia creșterii albinelor

Albinele fac parte din clasa insectelor, ordinul Hymenoptera, familia Apidae, genul Apis.Genul Apis cuprinde 4 specii de albine si anume: albine indiana (Apis cerana F.), albina indiana uriasa (Apis dorsala F.), albina pitica galbena (Apis flora F.) si albina melifera (Apis mellifica L.). Dintre aceste specii, cea mai mare raspandire pe glob o reprezinta albina melifera.Celelalte specii avand o raspandire relativ limitata, nu prezinta importanta economica, unele dintre ele fiind pe cale de dinparitie.

Albina melifera prezinta trei grupe geografice mari si anume: albina melifera africana, albina melifera din Orientul apropiat si albina melifera euro- peana, care, datorita insusirilor sale superioare s-a raspandit pe tot globul.in parte si albia carpatina

Este de mentionet ca din ultima grupa face ro-maneasca (Apis mellifica carpatica), care se caracterizeaza prin blandete, slaba, predispozitie la roire, si la furtisag. De asemenea este o albina harnica, cu randament mare la cules si la polenizarea culturilor entomofile.

Roiul si roirea

Pentru gasirea matcii roiului si verificarea daca este împerecheata (roi primar), se întinde sub roinita o cârpa neagra. Matca oricaruiroi primar, desi se afla în ciorchine, produce oua care cad printre albine pe cârpa neagra, unde se pot vedea usor, caci ele sunt albe.În cazul în care roiul este secundar sau tertiar acestea nu vor putea fi vazute, iar daca sun prezente mai multe matci fiecare matca va avea grupul ei sub forma de ciorchine.

Folosind mierea luata în gusa la plecare si rezervele de proteine acumulate, în câteva zile albinele roiului cladesc în locul ales ca locuinta multi faguri noi, în care matca începe sa-si depuna ouale.

Folosind mierea luata în gusa la plecare si rezervele de proteine acumulate, în câteva zile albinele roiului cladesc în locul ales ca locuinta multi faguri noi, în care matca începe sa-si depuna ouale. Este bine a folosi din plin aceasta energie sporita si sa dam roilor prinsi cât mai multi faguri artificiali, roii naturali având avantajul sanatatii si posibilitatii tratarii de varroa în conditii ideale (lipsa puietului).

Roirea are loc atunci când primele botci cu larve luate în crestere au fost capacite (la 9-10 zile de la depunerea oualor. Majoritatea roiurilor ies atunci când soarele bate direct în urdinis, la o temperatura de 20-25 0C. Sub 16 0C albinele nu roiesc niciodata. O umbrire a urdinisurilor sau o asezarea a urdinisurilor catre nord-est scade procesul roirii.

Rasele de albine

Familia Apidelor, genul Apis, specia melifera este raspândita în toate cele 5 continente. Apis mellifera L. cuprinde rasa neagra si rasa galbena

Rasa neagra

Cu prototipul caracteristic în Africa rasariteana, rasa neagra se gaseste în stare pura în insula Madagascar, unde albina este complet neagra, fara nici o dungulita. Ceva mai la nord, în muntii Kilimanjaro, dimensiunile subrasei Apis meliffera monticola sunt mai apropiate de cele ale albinei din Europa, iar mai la sud, subrasa Apis mellifera capensis, are culoarea bruna, cu corpul acoperit de peri scurti si în anumite situatii, albinele acestei rase pot da nastere, din oua nefecundate, la matci si albine lucratoare

Nord-vestul continentului African este ocupat de albina telica (Apis mellifera intermessa), subrasa care face jonctiunea cu albina europeana (prin Spania).

În Europa apar mai multe subrase ale albinei negre:

1. Apis mellifera-mellifera L. ocupa zona nordica si mijlocie a continentului (Spania, Franta, Olanda, Anglia, Germania, Austria, Polonia, Scandinavia, Rusia). Este o albina mai irascibila, matcile parasesc fagurele atunci când este cercetat (pierzându-se usor), capacesc mierea la uscat (lasând un spatiu liber plin cu aer între mierea din celule si capacel). Prototipul acestei subrase este albina franceza denumita "comuna" sau "transalpina". Culoarea ei este brun negricioasa, cu ineluse abdominale acoperita partial cu peri aramiu-închis sau cenusiu închis, cu putina pigmentatie galbena, în timp ce trântorii sunt mult mai închisi la culoare.

2. Albina carniola (din Germania si Austria), are corpul putin mai scurt dar cu toracele mai larg, în timp ce abdomenul e mai subtire si lunguiet, perisorii fiind brun cenusii închis, cu benzi deschise la culoare în dreptul sternitelor, are lungimea limbii de 6,6 mm, culoarea matcii prezentând nuante aramii, iar trântorii sunt mai voluminosi si mai mari decât la celelalte subrase. Albinele rezista cu bine la temperaturi joase, sunt harnice si blânde, cu o mare vitalitate si cu o accentuata predispozitie la roit.

3. Apis Mellifera Lezehni (nordul Germaniei, Polonia) face legatura cu

4. Albina bruna din Bielorusia (Apis mellifera silvarum).

5. Albina caucaziana (Apis mellifera caucazica) - sura de munte - are limba de 7,2 mm si este adaptata la temperaturi joase, facând zboruri si la +6-7 0C si chiar pe timp umed si cetos, detinând întâietatea în productia de miere fata de celelalte rase.

6. Apis mellifera acevorum poate fi întâlnita în Ucraina si este putin mai mica decât albina caucaziana.

7. Apis mellifera carpatica se situeaza în privinta lungimii limbii (6,399 mm), a corpului, a aripilor etc., între albina galbena italiana si cea carniola. culoarea chitinei este bruna, acoperita cu perisori gri-deschis, cu o usoara nuanta galbena (albina de Banat).