Germania - caracterizare fizico-geografic[ și economică

Germania – Europa centrala, cu tarmuri la Marea Nordului si Marea Baltica, intre Olanda si Polonia, la sud de Danemarca.

Coordonate geografice: 51°00’ lat. N, 9°00’ long. E.

Suprafata – 357.021 km2

- uscat 349.223 km2

- apa 7.798 km2

Vecini: Austria(784 km), Belgia(167 km), Cehia(646 km), Danemarca(68 km), Franta(451 km), Luxembourg(138 km), Olanda(577 km), Polonia(456 km), Elvetia(334 km).

Lungime frontiera – 3.621 km

Lungime linie de coasta – 2.389 km

Lungime linie de coasta – ape teritoriale: 12 mile marine

– zona economica exclusiva: 200 mile marine

Populatie – 82.431.390 loc

Densitatea – 230,88 loc/km2.

Structura demografica pe categorii de varsta

0-14 ani – 14%

14-64 ani – 66,4%

65 ani si peste – 19,5 %

Rata natalitatii – 8,25‰

Rata mortalitaii – 10,62‰

Rata fertilitatii – 1,39 copii nascuti/femeie

Grupuri etnice: germani 91,5%, turci 2,4%, altii 6,1%(greci, italieni, polonezi, rusi, sarbi, croati, spanioli).

Religii predominante: crestinism protestant 34%, crestinism romano-catolic 34%, musulmana 3,7%, neafiliati si altele 28,3%.

Resurse naturale: carbune, gaze naturale, minereu de fier, arama, uraniu, potasiu, nichel, materiale de constructii, lemn, teren arabil.

Exploatarea pamantului: teren arabil – 33,13%, recolte permanente – 0,6%, teren irigat – 4.850 km2.

Istoria Germaniei

Triburile germanice, celtice si slave s-au asezat pe teritoriul Germaniei inca din antichitate. In sec. I-IV d.Hr. este cucerit partial de catre romani (partea de sud si vest, pana la Rin si Dunare), devenind provincie a Imperiului Roman. Regtul Franc cucereste teritoriile locuite de alemani, turingi, saxoni, frizi, bavarezi in sec. VI-VIII, iar in sec. IX Regatul Franc se imparte in cel occidental (nucleul Frantei) si ce oriental (nucleul Germaniei) prin tratatul de la Verdun.

Limita estica a teritoriilor locuite de germani era fluviul Elba pana in sec. X, iar in sec.X-XIII granita este mutata spre rasarit, in tinuturile locuite de slavi. In 955, Otto cel Mare este incoronat de catre papa, conducand armanta in potriva invadatorilor, la Lechfeld, in sud-vestul Germaniei. Pentru a mentine unitatea imperiului, regele a inclus Biserica Catolica in progresul de guvernare, Regele Otto a pus stapanire pe teritoriie controlate de dinastia longobarda si caonduce teritoriul numit “Sfantul Imperiu Roman al Natiunilor Germane”. Biserica preluase o mare parte din responsabilitatile laice. In 1076 are loc controversa pentru “investitura” dintre papa si imparat. Acest conflict a avut ca efect interzicerea de catre papa regelui Henric al VII-lea sa domneasca peste regatele german si italian. Datorita pozitiei vulnerabile a regelui, acesta a fost fortat in 1077 sa ceara iertarea papei.

In afara de orasele intemeiate de romani, au inceput sa apara si orasele in centrele monastice: Munchen, Nurnberg, Frankfurt etc. Intre 1100-1250, numarul oraselor din Germania a crescut de zece ori mai mult. Unele dintre ele, cum sunt: Leipzig, Dresda, Berlin au fost intemeiate la est de vechea frontiera germano-slava. Dincolo de frontiera de est a Germaniei de astazi au fost unele teritorii: Prusia de Est, Pomerania, Silezia, care au fost germanizate in mare masura. In acelasi timp, Biserica expoata teama de purgatoriu pentru a obtine bani pentru proiectele sale ambitioase. Astfel, in 1517 calugarul german Martin Luther a initiat epoca Reformei, denuntand autoritatea papei, formuland ideea unei preotii generale. Luther a gasit sprijin la toate clasele sociale, incepand de la taranimea saraca si pana la mica nobilime. Aceasta campanie de a pune capat discriminarii impotriva taranilor a condus la o revolta in 1525, culminand cu incendierea primelor manastiri si a castelelor sin sud-estul Germaniei, continuand exemplul in toata Europa Centrala. Taranii au fost, in cele din urma, rapusi de catre nobilime, iar unitatea Bisericii era grav zdruncinata si crestinismul occidental este impartit intre catolici si protestanti. In ciuda incercarilor Bisericii Catolice de a opri raspandirea protestantismului lutheran, aceasta devenise o puternica forta religioasa in intreaga Europa.

In 1618 au inceput conflictele militare in Boemia, care s-au extins in toata Europa. Razboiul de 30 de ani (1618-1648) a dus la o Europa sleita de puteri, ajungandu-se intr-un final la un acord de pace “Tratatul de la Westfalia”, prin care se recunosc cele doua parti: catolica si protestanta, iar imperiul german este impartit in 300 de statulete.

Incetul cu incetul, Germania a inceput sa-si vindece ranile razboiului, conditiile de viata s-au imbunatatit pe fondul unei monarhii absolutiste. Cele mai mari state din interiorul imperiului erau Austria si Prusia care, in sec. XVII-XVIII, au devenit cele mai mari puteri din centrul Europei.

Austria a inceput sa repopuleze teritoriile din sud-est cu emigranti din toate partile Germaniei, numiti “svabi dunareni”, iar Prusia a adunat in nord un numar mare de statulete. In Austria a domnit Iosif al II-lea, iar in Prusia Frederik cel Mare (1740-1786). La sfarsitul sec. XVIII Germania era formata din 350 de principate si cca. 1000 de state mici, singurele puteri fiind Austria si Prusia. Dupa 900 de ani de existenta, Sfantul Imperiu Roman de Natiune Germana a incetat sa mai existe. Au loc razboaiele napoliene, marcate de o serie de reforme liberalizatzatoare. Prin Congresul de la Viena (1814-1815) s-a urmarit ca Germania sa ramana fara putere, in timp ce monarhii Rusiei, Prusiei si Austriei fondau ”Sfanta Alianta”. Germania si Italia au fost divizate in state mici, Polonia a fost anexata Rusiei, iar Ungaria a ramas sub protectorat austriac. In 1847 are loc o criza economica ce cuprinde intreaga Europa, caracterizata prin recolte slabe, inflatie, foamete, somaj etc.