Mijloace și metode de măsurare a radiaților - Mijloace și metode de măsurare a duratei de strălucire a soarelui

Radiometria este ramura meteorologiei care studiază atât identificarea fluxurilor de radiaţii care se manifestă în atmosferă, cât şi aspectele ce ţin de cuantificarea (măsurarea) acestora. În trecut, denumirea acestei ramuri era cea de actinometrie.

ceea ce servește pentru realizarea unui scop, sunt posibilități materiale sau morale de care dispune cineva pentru un anumit scop.

reprezintă un mod sistematic de cercetare, de cunoaștere și de transformare a realității obiective.

se referă la determinarea cu instrumente sau aparate de măsură valoarea unei mărimi.

sunt emisie de unde sonore, electromagnetice sau de particule care se propagă sub formă de raze în toate direcțiile

reprezintă o caracteristică meteorologică şi climatică importantă a fiecărei regiuni. Valorile ei prezintă atât importanţă teoretică pentru caracterizarea condiţiilor climatice ale unei regiuni în calculul indirect al bilanţului radiativ, cât şi o mare valoare aplicativă în agronomie, balneologie, turism. Ea reprezintă timpul real în care Soarele a strălucit pe bolta crească fiind numită durata efectivă de strălucire a Soarelui. În meteorologie, se mai foloseşte şi termenul de durată astronomică sau de durată posibilă de strălucire a Soarelui, ce reprezintă intervalul de timp dintre momentul răsăritului şi apusul Soarelui.

Radiaţiile sunt de mai multe tipuri:

Radiaţia solară directă este acea parte a radiaţiilor emise de Soare care ajunge nemodificată la suprafaţa terestră, sub forma unui fascicol de raze paralele.

Radiaţia difuză este partea din radiaţia solară care, după ce a fost a fost difuzată de catre moleculele gazelor componente ale atmosferei şi impurităţile aflate în suspensie, ajunge la suprafaţa terestră venind din toate direcţiile. Din această cauză, se poartă şi numele de radiaţie difuză a bolţii cereşti.

Radiaţia globală reprezintă suma radiaţiei solare directe (I) şi a radiaţiei difuze (i), măsurate de suprafaţa orizontală.

Radiaţia reflectată este acea parte a radiaţiei globale care, căzând pe suprafaţa terestră, este abatută de la direcţia iniţială fără a suferi vreo modificare de altă natură. Ea depinde în mare măsură de însuşirile fizice ale suprafeţei de incidenţă (culoare,rigurozitate etc.) şi de înălţimea soarelui deaspra orizontului. Legată de noţiunea de radiaţie reflectată este şi cea de albedou.

Albedoul este, de fapt, un raport între radiaţia reflectată şi cea globală exprimat în procente.

Radiaţia terestră reprezintă fluxul radiativ de undă lungă emis neîncetat de atmosferă către suprafaţa terestră, conform legii lui Stephen şi Boltzmann. Ea se mai numeşte şi contraradiaţia atmosferei.

Radiaţia efectivă reprezintă diferenţa dintre radiatţa terestră, îndreptată de jos în sus şi radiatia atmosferică indreptată de sus in jos.