Noua Zeelandă

1.POZIŢIA GEOGRAFICĂ

Noua Zeelandă este unul dintre arhipelagurile despărţite de întinderile Oceanului Pacific, ce alcătuiesc Oceania. Se află la S-E de Australia, fiind despărţită de această prin Marea Tasman. Noua Zeelandă este compusă din două insule mari, alungite în direcţia NE-SV, fiind însoţite la est de fosa KERMADEC. Împreună cu Insula Steward din sud şi alte numeroase insule din jurul celor mari, însumează 270 840 km2.

2.CADRUL NATURAL

a)RELIEF – Arhipelagul este situat pe un întins soclu submarin. Între Insula de Nord şi Insula de Sud se află stâmtoarea Cook, considerată un accident tectonic, formată prin scufundarea unui sector muntos. În cuprinsul Insulei de Nord se întâlneşte un relief montan, accidentat în partea centrală, un relief vulcanic cu podişuri şi vulcani activi în partea central-nordică, apoi un relief montan, colinar şi de podişuri cu altitudini de peste 500m, cu forme carstice şi, în sfârşit, câmpii litorale spre margini. În Insula de Sud se găsesc regiuni muntoase (peste 2000m altitudine), cu relief alpin, regiuni colinare şi podişuri, în general sub 1000m, şi câmpii fluvio-marine.

b)CLIMA arhipelagului este temperat-moderată, caracterizată prin diferenţe reduse de temperatură între anotimpurile extreme. Astfel, la Auckland în Insula de Nord, media temperaturii de vară este de cca 19oC, iar a celei de iarnă de 11oC; diferenţa de numai 8o amplitudine este caracteristică climatului oceanic.

c)PRECIPITAŢIILE, în general, sunt abundente, ca urmare a influenţei oceanului şi reliefului. În Insula de Nord cad anual în medie 1000mm precipitaţii; în Insula de Sud, pe coasta vestică, cad cca 5000mm.

d)APELE Noii Zeelande – râurile, lacurile, mlaştinile etc. – sunt destul de numeroase şi au multiple utilizări în economie. Multe din râuri îşi au originea în lacurile glaciare din regiunea Alpilor Sudici ca şi în Podişul Vulcanic din Insula de Nord.

e)În ceea ce priveşte VEGETAŢIA, acesta prezintă o accentuată originalitate, speciile australiene neexintând aici. Arhipelagul se caracterizează, din acest punct de vedere prin elemente ale pădurilor temperate, dar şi subtropicale, cca 400 de specii de ferigi, din care cea mai atractivă este feriga argintie de culoare alb-strălucitor. Pădurile ce acopereau altădată suprafeţe întinse, au fost distruse în mare parte de indigeni. Resturile de pădure sunt formate din pinul Kauri, un arbore magnific, care poate atinge 40m înălţime şi a cărui răşină este foarte căutată. Aceste păduri s-au păstrat mai bine în Insula de Nord. În Insula de Sud predomină pădurile formate din Totara, Rimau sau pinul roşu. Tot aici, la altitudini reduse, se întâlnesc pădurile subantarctice de fag. În general se poate afirma că pădurile neozeelandeze sunt într-o mare varietate.

f)FAUNA prezintă de asemenea un accentuat caracter endemic. A fost şi este în că locul de baştină a numeroase păsări Kiwi, Moas, al unor animale aclimatizate : marsupiale, mamifere (mistreţul. hermelina), păstrăvi ş.a.

3.POPULAŢIE şi AŞEZĂRI

A fost populată de maori, a căror migraţiune dinspre Hawaiki şi din alte insule ale Polineziei a avut loc în mai multe valuri, între sec. XII-XIV e.n. În prezent, maorii locuiesc mai ales în extremitatea nordică a Insulei de Nord, manifestând în ultimele decenii o accentuată tendinţă de a se stabili în oraşe.

Populaţia Noii Zeelande a fost diferită de-a lungul anilor:

-În 1978, populaţia Noii Zeelande a fost de 3 195 000 locuitori, din care maori reprezentau aproape 300 000.

-În 1979, populaţia statului a scăzut cu 11 600 locuitori.

-În prezent, populaţia statului are aproximativ 3,6 milioane de locuitori.

Rata natalităţii este în continuă scădere :

­26,2 o/oo în anul 1962

­22 o/oo în 1970