Procedeele tehnologice de obținere a aluminiului

Aluminiul este un element chimic, notat cu simbolul Al. Numărul atomic al aluminiului are valoarea 13, iar masa atomică este 26.97. Ca raspandire în scoarta terestră aluminiul, este al treilea dintre elemente (dupa oxigen si siliciu) si al doilea dintre metale. Se gaseste sub forma a 381 de minerale. 9 dintre ele (alunit, berlinit, bohmit, diaspor, gibbsit, hidrargilit, leucit, nefelin, sillimanit) sunt minerale economice, servind la obtinerea sa, Pentru obtinerea aluminiului din bauxite conteaza boehmitul, diasporul si gibbsitul. 32 dintre minerale formeaza pietre pretioase si semipretioase, 12 (indeosebi caolinit, criolit, muscovit, ortoza, zeoliti etc.) sunt minerale intrebuintate pentru proprietatile lor iar in jur de 328 nu au nici o intrebuintare.

Marimea resurselor mondiale de aluminiu. La inceputul anului 2009, pentru bauxita in stare uscata, baza de reserve era considerata a fi 38 miliarde tone (este posibil ca baza de reserve presupuse sa fie de 75 miliarde tone) iar rezervele erau calculate la aproximativ 27 miliarde tone (Mineral Commodity Summaries, 2009). Se considera ca 33 % din resurse se gasesc in Africa, 24 % in Oceania, 22 % in America de Sud si Caraibe, 15 % in Asia si 6% in alte zone. In perioada anilor 2000-2009, rezervele au oscilat intre 22 (2003) si 27 (2009) iar baza de reserve intre 32 (2006-2008) si 38 (2009) miliarde tone.

1. Bauxită

Aluminiului îi revin 8,8% din masa scoarței terestre. Ca minereu se folosesc numai câteva minerale, cele mai principale fiind: bauxitele (28-45% de alumină, Al2O3), alunitele (până la 37% alumină) și nefelinul (19-22% alumină). Cel mai important minereu rămâne a fi bauxita, mai ales, varietățile ei de calitate, care conțin 40-45% alumină. Cantitatea totală și repartizarea pe regiuni și țări a rezervelor acestui mineral sunt indicate în tabelele ce urmează.

Tabel 2. Statele cu cele mai mari rezerve de bauxită în anul 2011, mil. Tone

Țara Mil. Tone % Țara Mil. tone %

Mondial 29 000 100 China 830 2,7

Guineea 7 400 25,5 Grecia 600 2,1

Australia 6 200 21,3 Suriname 580 2,0

Brazilia 3 600 12,4 Venezuela 320 1,1

Vietnam 2 100 7,2 Rusia 200 1,0

Jamaica 2000 6,9 Sierra Leone 180 0,6

India 900 3,1 Kazahstan 160 0,5

Guyana 850 2.9 SUA 20 0.06

Tabel 1. Rezervele mondiale de bauxite pe regiuni în 2011

Regiunea %

Africa 32

Australia 23

America 21

Asia 18

Europa 8

Total mondial 29 279

Aceste rezerve ar asigura omenirea în următorii 200 ani. Majoritatea zăcămintelor de bauxite pe Pământ (85%) sunt legate de scoarța de alterație lateritică și, de aceea, ele se întâlnesc, de regulă, în ambele emisfere între tropice și ecuator. În repartizarea lor, ar putea fi evidențiate 6 provincii bauxitofere și anume:

- Provincia Mediteraneană, cu zăcăminte mai evidente în: Franța (Munții Pirinei, departamentele Var și Baux), Italia, Grecia (Munții Parnassos, insula Eleusi), Ungaria, România.

- Provincia litoralului Golfului Guineei, cu rezerve notabile în: Guineea, Camerun, Mali, Cote d'Ivoire, Ghana, Sierra Leone, Nigeria, Congo.

- Provincia Caraibo-Amazonică, cu depozite mai importante în: Jamaica, Haiti, Suriname, Guyana, Republica Dominicană, Venezuela și Brazilia..

- Provincia Australiană, cu rezerve pe țărmul estic și vestic al Golfului Carpentaria (zăcămintele Weipa și Gove) precum și în apropierea orașului Perth din partea de sud-vest a Australiei.

- Provincia Indiană, cu zăcăminte mai însemnate în statele Gujarat și Bihar.

- Provincia Sud-est asiatică cu rezerve mai importante în China și Vietnam.

Putem deduce că geografia extragerii bauxitei nu corespunde întocmai geografiei amplasării rezervelor, dobândirea ei depinzând nu atât de rezervele ce le are țara, cât de necesitățile ei economice. Cea mai mare parte a bauxitelor extrase se exportă, principalele direcții de comercializare fiind următoarele:

­ Guineea - Europa și America de Nord;

­ Jamaica - America de Nord;

­ Brazilia - Europa și America de Nord;

­ Australia - America de Nord, Asia de Est, Europa.