Riscuri Hidrologice în Bazinul Olănești

I. Asezarea geografică

Bazinul hidrografic Olăneşti este localizat în partea central sudică a ţării, în sudul Munţilor Căpăţânii şi estul Subcarpaţilor Vâlcii, fiind parte componentă a marelui bazin hidrografic Olt (fig.1).

Integrat unităţilor fizico-geografice menţionate, bazinul Olăneşti este situat între 4504' - 4516' latitudine nordică şi 2402' - 2423' longitudine estică. Se întinde aşadar între punctele extreme nord-sud pe circa 32 km şi est-vest pe circa 11 km, avănd o dispunere mai mare în longitudine.

Bazinul Olăneşti ocupă o suprafaţă de 231 km2, iar lungimea râului este de 38 km.

Regional, se suprapune culmilor sudice ale Munţilor Căpăţânii şi peste partea estică a Subcarpaţilor Vâlcii, această poziţie punându-şi amprenta asupra evoluţiei sale paleomorfologice, dar şi în unele nuanţe ale climei din Cuaternar şi actual, cu urmări în evoluţia reliefului.

Cumpăna apelor delimitează acest bazin hidrografic de bazinele hidrografice învecinate, adică de bazinul Lotrului (în nord şi nord-est), de bazinul Muereasca (în est), de bazinul Bârsesc (în sud-est) şi de bazinul Bistriţa (în vest).

II.Limitele

Limita nordică a fost trasată din vârful Plaiul lui Stan spre sud-vest, peste o serie de înşeuări, până în vârful Folea (1646 m), iar de aici spre nord-vest, până în vârful Gera (1885 m), continuând uşor spre sud-sud-vest peste muntele Preota şi Muntele Ionaşcu (1978 m - altitudinea maximă din bazin), până în vârful Gavona (1957 m). Acea abatere a limitei spre vârful Folea se datorează puternicei eroziuni regresive exercitate de unii afluenţi ai Lotrului.

Limita vestică a fost trasată din vârful Gavona spre sud-est, până în vârful Piscu cu Brazi, de unde coteşte brusc spre sud-vest, fapt datorat orientării bazei calcaroase din zona Buila - Vânturariţa, până în Muntele Buila de unde îşi reia direcţia generală spre sud-est, coborând peste Cracul Tisei, Piciorul Mărului, Şuviţa Cacovei, până în Dealul Curăturii (499 m).

Limita sudică este foarte sinuoasă şi greu de trasat, datorită intenselor procese de modelare actuală. Din Dealul Curăturii, după ce îşi schimbă direcţia spre nord-est şi apoi spre sud-est, ajunge în dealul Gruiu (462 m), dealul Castorului (454 m) şi dealul Temelia (462 m), după care coteşte spre nord-nord-est până în lunca comună cu Oltul.

Limita estică este, ca şi cea sudică, dificil de trasat datorită puternicelor procese de modelare actuală, îndeosebi alunecări de teren. Din lunca Oltului, limita urcă, pe o direcţie nord-vestică, până în dealul Pătroaia, dealul Juga (573 m), ajungând în dealul Tălpeasca (681 m), de aici având o direcţie vestică până în dealul Lacul Frumoasei (753 m). De aici, se îndreaptă spre nord până în Creasta Cocoşului (849 m), de unde îşi reia direcţia nord-vest prin dealul Pietriş (948 m), Dosul Pământului, până în Plaiul lui Stan.

III. Geologia

Din punct de vedere geologic, bazinul hidrografic Olăneşti se suprapune peste unităţile majore ale Carpaţilor Meridionali (în partea superioară), cea mai mare parte suprapunându-se peste avantfosa Carpaţilor Meridionali (fig. 2). Dispunerea generală a formaţiunilor este monoclinală. Terenurile cristaline ale Carpaţilor Meridionali suportă formaţiuni sedimentare care sunt din ce în ce mai recente spre gura de vărsare. Spre deosebire de celelalte regiuni carpatice, formaţiunile de molasă se instalează începând cu Albianul şi se continuă până în Terţiar. Atât etajele Mezozoicului, cât şi cele ale Terţiarului marchează transgresiuni evidente, cu importante lacune stratigrafice.