România în Context Geopolitic European

Sfarsitul Razboiului Rece sau cotitura luata de acesta la inceputul ultimului deceniu al secolului trecut a dat sansa statelor din spatiul european de interes al Moscovei sa se reorienteze in problemele de politica externa, printre altele. Au aparut structuri regionale si subregionale, s-au modificat harti politice, au fost initiate noi forme de cooperare, s-au intensificat demersurile privind accesul la resursele naturale deficitare.

Fara a absolutiza importanta factorului geografic, acesta ramane un element prezent in luarea deciziilor politice, militare, culturale sau de oricare alta natura.

Geopolitica este interesata de obiectivele ce vizeaza cooperarea in regiune si destinderea relatiilor dintre protagonisti dar si de utilizarea fortei sau de jocurile viclene pentru castigarea suprematiei. Ea urmareste totalitatea preocuparilor actorilor prezenti pe scena internationala respectiva, indiferent daca este vorba de decidenti politici, diplomati, militari, de ONG-uri sau de opinia publica, fiind sensibila la ceea ce, in planurile protagonistilor, reflecta eterogenitatea spatiului, conditiile naturale, istoria, religia, diversitatea etnica .

Procesul de tranzitie geopolitica inceput in 1989-1990 a permis Romaniei sa promoveze o politica pozitiva de deschidere, cooperare si buna vecinatate, in special pentru a-si asigura si promova rolul de factor de stabilitate pe fondul evolutiei unor focare conflictuale in Europa de Est si in Balcani. Separand fizic cele doua zone de turbulente din jurul granitelor ei, Romania a fost apreciata in demersurile ei de prezervare a propriei securitati. Riscurile la adresa securitatii noastre puteau deveni surse majore de risc pentru intregul continent.

Asadar, noul context international (post Razboi Rece) a oferit Romaniei posibilitatea de a-si promova la nivel continental si nu numai, un nou rol – acela de punte de legatura, de placa turnanta a legaturilor intraeuropene si a acelora dintre Europa si regiunile invecinate.

Atunci cand stabilim pozitia geopolitica a unui stat trebuie sa avem in vedere ca, defapt:

• construim un tablou al fortelor prezente si active in diferite grade pe scena/zona

analizata;

• reperam obiectivele majore si tintele profunde ale actorilor;

• identificam si analizam modul in care mijloacele fiecaruia sunt implicate prin

geostrategii concepute pentru a se apropia de scopurile fixate, tinandu-se cont, in acelasi timp, de reactiile previzibile ale celorlalti protagonisti.

Pozitia geografica a tarii noastre este interpretata in fel si chip. Uneori din necunoastere, alteori din rea vointa.

In decursul timpului, Romania a fost considerata fie tara balcanica (deci parte a Peninsulei Balcanice), fie tara est-europeana (acum se cunoaste si, dupa cum am vazut, se si recunoaste faptul ca Europa de Est a avut, de fapt, conotatii politice, desemnand tarile comuniste europene), fie central-europeana (dar, in acest caz, cu mai multe nuante, destul de diferite una de alta) ori, mai recent, ca facand parte din Europa mediana.

Din pacate, in ciuda evidentei, zicem noi, chiar si in zilele noastre o serie de publicatii, inclusiv din tari latine, trateaza Romania la capitolul tari balcanice si, deci, o plaseaza in Balcani.

Ceea ce noi consideram a fi mai mult decat firesc, si anume apartenenta Romaniei la Europa Centrala, nu este vazut de toata lumea asa. Mai intai este de amintit ca acela care a definit cel mai bine notiunea de Europa Centrala a fost un cunoscut geograf francez, Emmanuel de Mortonne, un excelent cunoscator al tarii noastre, un om care a facut atat de mult bine Romaniei, dar al carui nume nu-l poarta, din pacate, nici o strada din orasele noastre, desi ar merita sa-l vedem pe zidurile unora dintre cele mai mari bulevarde din Bucuresti si din toate marile asezari urbane, mai ales in Ardeal.