Scurgerea de cianură din Baia Mare

I. Scurt istoric

Depresiunea Baia Mare este situată în zona de contact dintre Platforma Someșeană și Carpații Orientali. La sfârșitul Pliocenului, această regiune făcea parte dintr-un bazin marin. În timpul Neogenului, în zonă a avut loc o activitate vulcanică intensă, pe fondul căreia s-a dezvoltat un lanț muntos de 50 km lungime: Văratec-Gutâi-Oaș. Rocile eruptive din aceste masive muntoase au în componență minereuri auro-argintifere și de metale neferoase: plumb, zinc, cupru, aur în stare liberă și argint.

Primele activități miniere în această zonă sunt atestate din secolele al II-lea și al III-lea d.Hr. În jurul acestor așezări miniere a apărut și s- a dezvoltat orașul Baia Mare.

La începutul mileniului II, minele din regiune erau în proprietatea regilor Ungariei, iar în Evul Mediu, principii Transilvaniei și-au exercitat controlul asupra activităților economice. În secolul al XIV-lea, în Baia Mare funcționa o monetărie. În timpul domniei lui Matei Corvin,după anul 1468, pe monedele bătute în Baia Mare, apar două ciocane de mâner încrucișate, care, ulterior, vor face parte atât din sigiliul, cât și din stema orașului.

Exploatarea se făcea prin săparea unor galerii în formă de puț, iar minereul extras era zdrobit în pive, măcinat și spălat. Aurul, în schimb, se găsea atât în stare solidă, „destul de curat și pur de la natură”, cât și în componența minereurilor. Aurul „se spăla în albiile cu nisip ale pâraielor” (Nicolae Olahus, umanist de renume mondial, călător prin Maramureș). Operația de spălare a nisipului aurifer, în albiile râurilor din regiune, era preponderent o atribuțiune a femeilor, soțiile minerilor. Această „imagine”, surprinsă de cetățenii străini ce vizitau Baia Mare,

a stat la baza atribuirii denumirii de Cetatea Râul Doamnelor. În a doua parte a secolului al XX-lea, activitatea minieră a devenit nerentabilă, însă regimul comunist a decis subvenționarea acestui sector. După căderea regimului (1989) și în baza clauzelor de preaderare la structurile Uniunii Europene, mineritul și-a încetat activitatea, toate perimetrele miniere intrând în conservare.

II. Scopul lucrării

Prezenta lucrare cuprinde o trecere în revistă a activității miniere realizate de fosta companie de stat românească în parteneriat cu compania australiană Esmeralda, tratează pe scurt circumstanțele deversării de cianuri din 2000 și noile tentative ale Romaltyn Mining de redeschidere a operațiunilor de extragere a aurului prin cianurare.

Materiale folosite

În realizarea lucrării s-au folosit metode de analiză și sinteză prin studierea materialelor din bibliografia prezentată la finalul referatului. Informația obținută din diversele surse a fost selectată, comparată și analizată pentru respectarea structurii lucrării și prezentarea în cadrul acesteia de date cât mai exacte.